Analiză proiect Cod Silvic – 18 aprilie 2013

Publicat la: 18.04.2013| Comentarii|Fisiere atasate
 
Analiză proiect Cod Silvic – 18 aprilie 2013

Stimată Doamnă Ministru LUCIA-ANA VARGA,

Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – NOSTRA SILVA, reprezentată de preşedinte executiv Istvan Tőke, de vicepreşedinte Cătălin Tobescu şi de preşedinte Bogdan Ioan Tudor Todoran

în urma analizei proiectului de către membrii Federaţiei, ce reunesc 856.239 ha pădure şi păşune, în special comunităţi istorice de proprietari, vă comunicăm următoarele

OBSERVAŢII ŞI SUGESTII

I. ASPECTE DE STRUCTURĂ ŞI PRINCIPII CE DORIM A FI REGLEMENTATE

1. separarea serviciului public silvic de cel de administraţie forestieră .
2. separarea administraţiei pădurilor proprietatea Statului Român de cele proprietate privată .
3. responsabilizarea proprietarilor de păduri, simultan cu stimularea aceastora în gestionarea durabilă a pădurilor .
4. introducerea conceptului de Due Diligence, cu elemente concrete de aplicare, în Codul Silvic .
5. transformarea profesiunii de silvicultor într-o profesie liberală (scoterea personalului silvic din structuri semimilitarizate ).
6. crearea de centre de excelenţă care să pregătească şi să certifice pe bază de bune practici experienţa silvică locală şi regională .
7. clarificarea funcţionării comunităţilor istorice de proprietari.

II. ASPECTE LEGATE DE RESPECTAREA ŞI GARANTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ

Măsurile propuse în proiectul de lege apreciem că instituie un DEZECHILIBRU între conţinutul şi atributele pe care le presupune proprietate privată forestieră şi interesul şi obligaţia Statului de a reglementa regimul silvic, prin următoarele prevederi:
a) acordarea caracterului de titlu executoriu contractelor de administrare sau servicii silvice, în ceea ce priveşte sumele datorate de proprietar pentru administrare sau servicii;
b) impunerea pentru ocoalele private (de regim) să funcţioneze ca societăţi comerciale ;
c) preluarea forţată a proprietăţilor forestiere care nu au asigurate servicii silvice şi predarea acestor suprafeţe ocoalelor silvice de stat ;
d) introducerea unei taxe de neadministrare pentru proprietarii privaţi care nu au contract cu un ocol silvic – măsură care este concurentă cu preluarea forţată a proprietăţii (pădurea nu devine astfel administrată?)
e) executarea silită, cu prioritate, a proprietăţii forestiere pentru creanţele scadente şi neîncasate reprezentând noul impozit intitulat „taxă de neadministrare”;
f) vânzarea masei lemnoase de pe proprietăţile private preluate forţat de către ocoalele silvice, pentru a asigura cheltuielile de pază şi administrare ;
g) instituirea amenajamentului silvic ca titlu de proprietate al Statului;
h) virarea unei sume de 10-25% din valoarea masei lemnoase autorizate spre exploatare direct în contul ocolului silvic ;
i) distribuţia sumelor încasate din vânzarea masei lemnoase de către ocolul silvic, numai la cererea proprietarului şi după reţinerea impozitului;
j) împiedicarea dezvoltării unor activităţi de turism de căre comunităţile istorice de proprietari prin instituirea condiţiei ca pentru amplasarea unor locuinţe sau case de vacanţă, terenul şi construcţia ce va fi edificată să fie proprietatea aceleiaşi persoane ;
k) recoltarea produselor nelemnoase specifice pădurii în baza autorizaţiei acordului silvic, fără a se stabili necesitatea acordului prealabil al proprietarului;
l) interzicerea compensării valorice a lucrărilor de prestări servicii pentru exploatarea masei lemnoase cu masă lemnoasă şi eliminarea vânzării masei lemnoase „pe picior”;
m) modificarea art. 95 alin. (2) şi abrogarea alin. (3) din Codul silvic;
n) evaluarea prejudiciilor cauzate pădurii tot de către personalul silvic, neasigurându-se posibilitatea proprietarului de a apela la un expert independent;
o) modificarea art. 135 alin. (3) şi abrogarea alin. (4) al art. 135 din Codul Silvic;

Proprietatea privată forestieră este privită exclusiv ca o marfă comercială, ce trebuie să asigure cu orice preţ şi cu orice cost, chiar şi prin vânzarea silită a proprietăţii, nişte structuri silvice, private şi, mai ales, de stat.

Nu regăsim în acest proiect recunoaşterea drepturilor populaţiei locale interesate in sectorul forestier, nici reglementarea unor posibilităţi de asigurare a drepturilor comunitǎţii locale, în special cu privire la bunăstarea economică şi socială.

Comunităţile istorice de proprietari, obştile de moşneni, de răzeşi, composesoratele, comunele politice, pădurile comunale şi grănicereşti NU ÎŞI REGĂSESC SPECIFICUL DE ORGANIZARE ÎN ACEST PROIECT (de altfel, nici în actualul Cod Silvic) – deşi Statul a făcut o promisiune legislativă în anul 2008, prin art. 95, neonorată nici în prezent.

Proprietarul nu este privit ca un PARTENER RESPONSABIL, ci o “vacă de muls”: impozite pe terenul forestier, impozite pe veniturile din silvicultură, taxe de administrare, taxe de pază, taxe de servicii silvice, taxe de neadministrare, fonduri de mediu, fonduri de regenerare transferate ocolului silvic, şamd.

Considerăm că NU au fost respectate nici prevederile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (31), art. 13 lit. d), art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – în sensul că proiectul de act normativ nu ţine cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cel puţin în ceea priveşte dreptul la protecţia bunurilor.

Măsurile propuse de Minister în ceea ce priveşte proprietatea privată forestieră au ca rezultat lipsirea titularului de posibilitatea exercitării atributelor dreptului său.

Asigurarea respectării dreptului de proprietate asupra unui bun în sensul Convenţiei impune, în primul rând, obligaţia negativă a organelor statale de a se abţine să adopte asemenea măsuri, oricare le-ar fi natura, precum şi măsuri pozitive, spre a nu se ajunge la privarea de proprietate.
Nu se poate consacra prin lege o stare de incertitudine cu privire la proprietatea privată forestieră, cu privire la soarta juridică a bunurilor ce aparţin proprietarilor de păduri – exercitarea dreptului de proprietate nu poate să devină iluzorie, iar legiuitorul nu poate să dispună ca atributele proprietăţii forestiere să fie exercitate obligatoriu de silvicultori sau de ocoalele silvice.

Aceste observaţii se completează cu cele patru obiective şi concluziile consemnate cu ocazia întâlnirii consultative din 17 aprilie 2013.

Vă rugăm să reluaţi şi să extindeţi procesul de consultare publică – dată fiind importanţa actului normativ – eventual chiar prin dezbateri judeţene sau regionale cu proprietarii de păduri, în forma actuală proiectul ÎMPIEDICĂ EXERCIŢIUL EFECTIV AL DREPTULUI DE PROPRIETATE şi se va transforma într-un eşec în a permite exerciţiul acestui drept .

Cu deosebită consideraţie,

FEDERAŢIA PROPRIETARILOR DE PĂDURI ŞI PĂŞUNI DIN ROMÂNIA – NOSTRA SILVA

Preşedinte

av. Bogdan Ioan TUDOR TODORAN

Preşedinte executiv
Istvan TŐKE

 
Top