Paraschiva Alexoiu, un moșnean care, pentru dreptate, a răsturnat munții
În vara anului 2005, moșnenii din Valea Lotrului sunt surprinși de o veste greu de crezut: Obștea Turcinuri a vândut doi munți proprietate devălmașă unei societăți comerciale. Noii proprietari ai averii seculare a moșnenilor erau Ernest Mendlovic, Koster Louis Morris și Abraham Mendlovic.
Vânzarea proprietății încălca legea și regulile străvechi ale proprietății devălmașe: munții comunităților de moșneni nu puteau să fie înstrăinați.
Împreună cu mai mulți președinți de obști am încercat sa aflăm care era motivația din spatele acestei tranzacții: în scurt timp am descoperit că cei care au vândut, din Vaideeni, nu erau adevărații proprietari ai munților. Vechea comunitate de moșneni, proprietară a munților Turcinu Mare și Turcinu Mic, era Obștea Moșnenilor Colibășeni, din satul Colibași, comuna Scoarța, județul Gorj.
Pentru a zădărnici orice inițiativă de recuperare a munților, noii proprietari introduc terenurile într-un circuit în care să se piardă urma tranzacțiilor: se încheie noi contracte cu o firmă din Cipru, apoi cu una din Uruguay.
Aici intervine însă o femeie dârză, o moșneancă ce a răsturnat toate jocurile făcute cu proprietățile Obștii Colibășeni: Paraschiva Alexoiu, văduvă, mamă și bunică: la 72 ani, alături de alți doi moșneni, începe o luptă aprigă pentru recuperarea munților vânduți.
Procesul ce a urmat, deschis la 15 ianuarie 2007 (când se prăznuieşte Sfântul Ioan Colibaşul) a fost câştigat şi prin perseverenţa, organizarea minuţioasă şi rugăciunile Paraschivei Alexoiu: la 23 decembrie 2009, prin decizia nr. 1488 a Tribunalului Vâlcea (1488 fiind şi numărul total al drepturilor devălmaşe din obşte), munţii Turcinul Mic şi Turcinul Mare au revenit în patrimoniul Obştii Moşnenilor Colibăşeni.
A fost o bătălie juridică pe care neamul moșnenilor Colibășeni nu ar trebui sa o uite: fără resurse, cu adversari reprezentați de mari case de avocatură, cu amenințări, presiuni, violențe, înscenări, trădări.
Iar inima acestei lupte – desconsiderată de mulți și atunci, și acum – a fost moșneanca Paraschiva Alexoiu.
Dacă noi nu suntem în stare de recunoștință, Dumnezeu îi va răsplăti lupta, căci moșneanca Paraschiva a ascultat de un îndemn biblic: a urmărit să izbăvească pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el (Psalmul 34:9).
Cu îndrăzneala prieteniei ce ne-a legat în ultimii 20 ani, mi-a dat o ultimă misiune: să câștigăm un nou proces, ce punea în discuție însăși existența Obștii.
În anul 2024, cei 91 ani ai moșnencei Paraschiva Alexoiu au început să-și facă simțită povara: ajunsă la pat, din pricina bolii, însă cu aceeași inteligență, lucidă și preocupată de soarta obștii.
Pe 27 iulie am vizitat-o și i-am spus că misiunea a fost îndeplinită: procesul complicat a fost câștigat, după 10 ani, definitiv.
Dezlegată de această veste, prietena noastră, moșneanca Paraschiva, a plecat, pe 5 august 2024, la cele veșnice, nepieritoare.
Nu înainte de a ne da un ultim exemplu: la cei 91 ani, greu bolnavă, își impunea voința familiei cu o fermitate de necombătut: refuza să fie împărtășită dacă nu postea cel puțin trei zile!
Comunitățile istorice de proprietari au pierdut o luptătoare, care a plecat cu conștiința datoriei împlinite!
Amintirea faptelor mari ale moșnencei Paraschiva nu piere odată cu moartea!
Ne va fi dor de acest suflet bun!
Părintele Simion Todoran, Alexandra Cristina şi Bogdan Ioan Tudor Todoran
8 august 2024
Documente atasate