Modificarea ordinului nr. 619/2015 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Publicat la: 21.04.2015| Comentarii|Fisiere atasate
 
Modificarea ordinului nr. 619/2015 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Către,
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

Stimate domnule Ministru Daniel CONSTANTIN

Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – NOSTRA SILVA, cu sediul în str. Calea lui Traian, nr. 816, Călimăneşti, judeţul Vâlcea, cod fiscal 29759689, înregistrată sub nr. 1/2012 în Registrul Federaţiilor de pe lângă Tribunalul Vâlcea, reprezentată de preşedinte Bogdan-Ioan Tudor Todoran, email contact@nostrasilva.ro

cu respect vă roagă să dispuneţi

MODIFICAREA ORDINULUI NR. 619/2015 AL MINISTERULUI AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE – MADR

I.

Art. 7 alin. (1) din Ordin se modifică şi va avea următorul cuprins (propunerile de completare sunt evidenţiate cu bold şi subliniate):

“(1) Formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare, păduri grănicereşti, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, menţionate în Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 în calitate de deţinători de animale din speciile bovine, ovine, caprine şi ecvidee, fermier activ care desfăşoară cel puţin o activitate agricolă minimă, pe pajiştile aflate în proprietatea lor, precum şi în calitate de reprezentanţi ai membrilor formei asociative sau a altor deţinători de animale din speciile bovine, ovine, caprine şi ecvidee care urmează să păşuneze în suprafaţa aflată în proprietatea formei asociative, pot depune cererea unică de plată prin reprezentantul legal, în conformitate cu actul constitutiv şi/sau statut. In cea de-a doua situaţie, forma asociativă va face dovada deţinerii animalelor de către membrii acesteia sau alţi deţinători de animale, printr-un centralizator care cuprinde datele de identificare şi numărul de animale deţinute de către fiecare membru al formei asociative. Centralizatorul se completează anual, se semnează de către preşedintele formelor asociative menţionate la alin. (1) şi se vizează de către primărie. Centralizatorul va fi însoţit de copia cardului exploataţiei zootehnice în care sunt înregistrate animalele sau adeverinţa eliberată de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit, din care să rezulte codul exploataţiei înscrisă în RNE valabil la data depunerii cererii unice de plată, pentru fiecare din deţinătorii de animale evidenţiati în centralizator. Documentele care fac dovada utilizării legale a terenului agricol sunt prevăzute la art. 5 alin. (2) fiind însoţite de cele prevăzute la art. 5 alin. (1). În cazul în care aceste forme de organizare nu respectă încărcătura minimă de 0,3 UVM/ha, activitatea agricolă minimă constă inclusiv în asigurarea unui cosit anual pe pajiştile permanente aflate în proprietate, în perioada 15 iunie-1 august şi prezintă la APIA facturile fiscale ale valorificării fânului şi/sau document privind depozitarea fânului pentru consumul cu animalele deţinute şi/sau centralizatorul repartizării fânului rezultat către membrii formei asociative de proprietate, pe bază de semnătură, proporţional cu cota indiviză a fiecărui membru în cadrul formei asociative conform prevederilor statutare sau hotărârilor adunării generale, până la data de 1 mai a anului următor anului de cerere curent

MOTIVARE

Art 7 alin (2) din Ordinul nr. 619/2015, în forma actuală, nu poate fi aplicabil tuturor formelor asociative din cauza caracterului DEVĂLMAŞ al majorităţii acestora – există multe comunităţi istorice de proprietari la care drepturile nu sunt împărţite, iar la altele membrii sunt codevălmaşi, aflaţi într-o egalitate absolută, indiferent de numărul de urmaşi.

Sub un alt aspect, nu se poate încheia un contract de arendare între forma asociativă si membrul cocetaş din moment ce nu se cunoaşte amplasamnetul terenului corespunzător cotei în devălmăşie.

În formă a actului normative se ajunge la situaţia în care membrul cocetaş sau codevălmaş, ca proprietar in indiviziune sau devălmăşie, să-şi arendeze propriul teren lui insuşi ca deţinător de animale, teren care nu poate fi localizat fizic şi pentru care nu se poate depune o cerere de sprijin pe suprafaţa fără un amplasament bine delimitat. Se urmăreşte ieşirea din indiviziunea sau devălmăşia istorică a acestor proprietăţi?

Singura soluţie pentru menţinerea pajiştilor de înaltă valoare naturală prin utilizarea în mod unitar şi raţional este exploatarea în comun a pajiştilor, primii interesaţi şi care trebuie să aibă prioritate fiind coproprietarii terenurilor care au şi propriile animale.

Formele asociative au fost create tocmai in vederea unei bune administrari, în comun, a terenurilor, nicidecum a fragmentării acestor suprafeţe în sute sau mii de bucăţele care vor fi utilizate dupa bunul plac al fiecăruia. Această divizare este interzisa de lege – a se vedea art. 28 din Legea 1/2000 şi art. 95 din Legea nr. 46/2008.

S-ar crea astfel numeroase litigii privind împărtirea pajistilor între membrii cocetaşi în functie de calitatea acestora dar, şi mai dificil, în funcţie de numărul de animale.

Sunt cazuri foarte des întâlnite în care un membru cocetaş are drepturi în mai multe forme asociative (de exemplu, familia subsemnatului av. Bogdan Ioan Tudor Todoran are drepturi în 16 obşti de moşneni devălmaşe).

Cum ar trebui să depună cererea de sprijin pentru fiecare cota indiviza pe care o detine ?

Să fie împărţită exploataţia de animale pe mai mulţi munţi? Este imposibil!

Din acest motiv trebuie lăsat loc tradiţiei şi obiceiurilor fiecărei forme asociative (regulile statutare sunt foarte diferită de la o zonă istorică la alta şi chiar de la un judeţ la altul). Este un câştig istoric faptul că toate comunităţile istorice de proprietar ştiu cum şi unde să paşuneze animalele, motiv pentru care s-au şi menţinut pajiştile de înalta valoare nutritivă.

Tradiţiile locale trebuie să aibă prioritate, iar pentru a se exploata şi întreţine corect o pajişte, responsabilitatea  trebuie sa fie a unuia singur, şi cel mai interesat este proprietarul terenului.

Proprietarul de teren trebuie să fie beneficiarul sprijinului pe suprafaţă, bineînteles sub condiţia respectării încărcăturii de animale pe hectar, şi astfel reprezentantul legal să depună o cerere pe numele obştii însoţită de cardurile de animale care vor păşuna terenul.

II.

Art. 7 alin. (2) din Ordin se modifică şi va avea următorul cuprins (propunerile de completare sunt evidenţiate cu bold şi subliniate):

„(2) În cazul formelor asociative menţionate la alin. (1), dacă cererea nu este depusă de forma asociativă, conform art. 7 alin. (1), teza a doua, cererea unică de plată poate fi depusă de fiecare membru[1] membri în calitate de crescători de animale din speciile bovine, ovine, caprine şi ecvidee, de utilizator legal al pajiştilor permanente aflate în coproprietate indiviză[2] şi în calitate de fermier activ care desfăşoară cel puţin o activitate agricolă minimă, în cazul în care adunarea generală a membrilor sau consiliul de administraţie, cu respectarea prevederilor art. 631645 din noul Cod Civil şi statutelor, cu acordul tuturor membrilor[3] decide în acest sens, conform prevederilor statutare, încheind un contract de arendă cu forma asociativă[4]. Suprafeţele utilizate de către fiecare membru sunt repartizate de către forma asociativă. În cazul suprafeţelor utilizate în comun, fără delimitare fizică în teren, sancţiunile se calculează proporţional cu suprafaţa declarată de către fiecare fermier, membru al asociaţiei, în blocul fizic în care a fost constatată neconformitatea. Documentele doveditoare pe care le prezintă fiecare dintre membrii acestor forme asociative sunt: (…)”

MOTIVARE

În prezent, regimul juridic care guvernează organizarea si funcţionarea obştilor de moşneni este reglementat, asa cum am aratat, de Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acest act normativ reprezentând reglementarea generală a formelor asociative de proprietate asupra terenurilor forestiere, precum şi de art. 95 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, “administrarea şi exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţia statului român în perioada anilor 1921 – 1946”.

Textul art. 27 din Legea nr. 1/2000 nu are ca semnificaţie repunerea în vigoare a legii abrogate, ci numai preluarea prevederilor respective în noua reglementare[5], aşadar şi în prezent sunt aplicabile prevederile modelului standard obligatoriu de statut pentru obştile de moşneni.

Statutele obştilor de moşneni se completează astfel, de drept, cu prevederile statutului cadru amis de legislaţia statului român în perioada 1921 – 1946, iar statutele actuale nu pot să aibă prevederi contrare celor anterioare anului 1946.

Pentru determinarea regimului juridic aplicabil obştilor de moşneni devălmaşe trebuie să observăm considerentele Curţii Constituţionale din Decizia nr. 237 din 27 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 8 martie 2000[6]: prin readucerea în viaţa socială a unor forme străvechi de organizare, nu poate fi contestată legitimitatea voinţei legiuitorului şi nici constituţionalitatea regimului juridic astfel amenajat. Este cazul unei forme de proprietate ce renaşte, prin reconstituirea sa preexistentă, avându-se în vedere forma de organizare tradiţională (care şi-a dovedit viabilitatea în decursul istoriei), singulară şi excepţională.

În concepţia legiuitorului, reconstituirea, organizarea şi administrarea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate, la data dobândirii lor de către stat, în proprietatea comună a formelor asociative nu poate fi concepută decât tot în cadrul acelor forme; dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea, prerogativele şi, în general, regimul juridic avute din epoca respectivă.

Prevederile modelului standard obligatoriu de statut pentru obştile de moşneni, emis de Direcţia Pădurilor Persoanelor Juridice din cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, în conformitate cu prevederile Codului Silvic, Legii modificatoare a Codului Silvic, Regulamentului pentru satisfacerea trebuintelor normale în lemn de foc şi construcţie ale populaţiei rurale, Legii privitoare la organizarea şi încurajarea agriculturii şi Regulamentului Serviciului Silvic exterior al C.A.P.S. – ului, sunt obligatorii potrivit art. 27 din Legea nr. 1/2000. cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv următoarele prevederi:

  1. 6 alin. (1) din Statut: „niciun coproprietar nu poate exercita acte de posesie sau de administraţie individuală asupra averii obştei-composesoratului, precum: a închide locuri, a tăia arbori din pădure, a introduce vite la păşunat, nici nu poate revendica dreptul de proprietate individuală sub titlul său de coproprietar, sub pedeapsa de a i se reţine dreptul de împărtăşire din venitul colectivităţii, pe lângă sancţiunile prevăzute de legile în vigoare”.
  2. 11 alin. (1) din Statut: coproprietarii care au făcut şi fac acte de stăpânirea în proprietatea colectivităţii, într-unul sau mai multe din trupurile sale, nu pot lua parte la întrunirile având de scop închirierea acelei proprietăţi sau a unei părţi dintrânsa”.
  3. 23 lit. j) din Statut: Consiliul de administraţie are îndatorirea: j) a încheia şi semna contracte de vânzare spre exploatarea pădurii, de arendări pentru păşunat, pentru arendarea carierelor de piatră, pentru vânat, pescuit, etc.”.
  4. 30 alin. (3) din Statut: Administratorul de păşune (3) face înscrierea într-un tablou în fiecare an a vitelor acelor membri care doresc să le trimită la păşune în izlazul colectivităţii. Acest tablou îl va supun apoi cu propuneri consiliului de administraţie, pentru a se stabili cât din păşune urmează a se folosi în natură de proprietari şi cât să se arendeze.
  5. 42 alin. (1) şi (2) din Statut: „(1) Carierele de piatră, fâneţele, dreptul de pescuit, etc, se vor valorifica, pentru cazul că se referă la mai mulţi ani, prin licitaţie. (2) Arendările anuale se vor putea face de către consiliul de administraţie”.
  6. 48 din Statut: Drepturile colectivităţii se exercită în comun prin Consiliul administratorilor, pe baza statutului”.

[1] sunt forme asociative care au sute sau mii de membri. Este imposibilă împărţirea a zeci sau sute de hectare între fiecare membru al formei asociative.

[2] foarte multe forme asociative sunt în devălmăşie şi codevălmăşie

[3] în statutele formelor asociative pentru nicio problemă de pe ordinea de zi a adunării generale sau a consiliului de administraţie nu se prevede condiţia de cvorum a unanimităţii („acordul tuturor membrilor”). La nicio formă asociativă nu este necesară prezenţa „tuturor membrilor” pentru caracterul statutar al adunării generale sau a şedinţei consiliului de administraţie.

[4] Un membru sau mai mulţi membri ai formei asociative nu pot să depună cereri de plată pentru suprafeţe aflate în proprietate comună fără a avea un act de arendă încheiat cu forma asociativă. Prin statutele formelor asociative se interzice în mod expres folosirea unui bun al formei asociative de către un singur membru, în considerarea calităţii sale de coproprietar.

[5] a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997 şi, în special, Decizia nr. 237 din 27 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 8 martie 2000 – analiza constituţionalităţii art. 27 din Legea nr. 1/2000.

[6] în acelaşi sens a se vedea şi Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, pronunţată în cadrul controlului a priori

Cu deosebită consideraţie,

Federaţia Proprietarilor de Păduri Şi Păşuni Din România – Nostra Silva

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top