DER SPIEGEL – Taieri la ras in paduri seculare

În România se micșorează bucățică cu bucățică una din cele mai frumoase zone împădurite din Europa, cea a Carpaților. Unele defrișări sunt ilegale. Lemnul ajunge, sub formă de parchet sau peleți și în Germania.

 

Nu-i ușor să lupți pentru o cauză atunci când ți se dă cu spray lacrimogen în gură și în ochi. Gabriel Păun a încercat, totuși: în fața porților unei fabrici uriașe de cherestea din Sebeș. Într-o zi, iarna trecută, Păun a urmărit un camion cu lemne, care venea din Parcul Național Retezat, din inima Carpaților, din mijlocul uneia dintre cele mai frumoase zone împădurite din Europa, o zonă unde natura se află în pericol.

Păun, activist al organizatiei românești Agent Green, purta în acea zi o vestă maro peste un pulover cu glugă în culori de camuflaj; părul tuns scurt ca la armată. El a urmărit camionul pâna la fabrică. Avea o bănuială și nu era nevoie decât de un telefon pentru confirmare. În România există o linie telefonică deschisă pentru a verifica originea lemnului. Are același numar ca și pompierii în Germania: 112. Cunoscând numărul de înmatriculare al camionului, se poate urmări fiecare încărcătura de lemne. Păun a sunat la 112 și i-a răspuns o lucrătoare la Ministerul Mediului, responsabilă cu Radarul Pădurilor. Răspunsul a fost clar: lemnul era „ilegal“. Păun a continuat urmărirea camionului până la poarta gaterului, care aparține firmei austriece Schweighofer și i-a informat pe agenții de pază. Aceștia însă, în loc să scoată lemnul din circulație, l-au atacat pe Păun. L-au bătut, i-au dat cu spray lacrimogen, până când acesta a căzut la pământ. Scena e înregistrată video, în imagini tremurate.

În România, acest filmuleț e cunoscut și poate fi văzut pe YouTube. El simbolizează nu numai îngrijorarea românilor din cauza distrugerii pădurilor, dar și sentimentul neputinței lor de a împiedica acest lucru. Una din ultimele păduri virgine ale Europei se află în pericol; o zonă în care trăiesc urși, lupi și râși și de care omul nu s-a atins de secole.

În arcul Carpaților se află cea mai mare zonă împădurită, compactă, din Europa Centrală. Aproximativ o treime din suprafața României – 6,6 milioane de hectare – e acoperită de pădure, pădure pe care românii o văd zilnic „sângerând“ : un studiu al organizației Greenpeace arată ca dispar suprafețe cât trei terenuri de fotbal de pădure pe oră. Guvernul apreciază că se fură cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an: o dată și jumătate cât piramida lui Keops.

Defrișarea pădurilor, mai arată studiul Greenpeace, s-a accelerat dramatic între 2000 și 2011, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața. Nicio firmă însă nu crescut atât de mult ca Schweighofer: 465 milioane de euro câștig brut în 2013, din care 96,5 milioane câștig net.

Cele patru fabrici Schweighofer sunt cauza defrișării. Majoritatea camioanelor cu lemne din Carpați ajung acolo. Trunchiurile de copaci care sunt cojite, tăiate și mărunțite în aceste fabrici, ajung în Germania și Austria sub formă de peleți, parchet sau plăci laminate.

Șeful concernului, Gerald Schweighofer, tocmai vânduse afacerea de familie unui concern finlandez, când a ajusn la București, în 2002, ca să înceapă din nou. Nu-și putea alege un moment mai potrivit: un an mai târziu, Guvernul Năstase a scos la licitație o mare parte din lemnul statului, sub forma de contracte pe zece ani; câteva firme mari, printre care și Schweighofer, au pus mâna pe afacere. La licitațiile de păduri, la fața locului, povestește Vasile Coman, șeful unei fabrici de prelucrare a lemnului din nordul țării, Schweighofer era întotdeauna primul venit. „Avea prioritate, datorită contractului, și lua întotdeauna lemnul cel mai bun la prețul cel mai mic.“ De-abia după aceea începea licitația publică, unde Schweighofer „dădea din nou lovitura“.

Austriecii domină branșa și dictează prețurile, de aceea multe firme autohtone nu mai fac față. Mii de ateliere de mobilă, domeniu de activitate care era foarte răspândit în țară, au dat faliment în ultimii ani. Concernul Schweighofer vorbește de metode „transparente“ și prețuri care se adaptează la piață după „formula de indexare“. „Formula de indexare“? Coman nu înțelege de ce prețul lemnului în România a crescut permanent, în timp ce pe piața mondială a scăzut. Acum câteva săptămâni a fost și el nevoit să concedieze 160 de muncitori.

Și Alexander von Bismarck a avut unele experiențe cu clanul Schweighofer. Bismarck conduce Agenția de Investigații de Mediul (EIA) din Washington, agenție specializată în investigații sub acoperire. În 2014, sub o identitate falsă, acesta l-a contactat pe Schweighofer, dându-se drept furnizor de lemn și filmând întrevederea cu o cameră ascunsă. Filmul se află la redacția revistei Spiegel; o parte din el a fost difuzat săptămâna trecută pe postul românesc Antena 3.

În film apare managerul lui Schweighofer în România, Karl Schmid, care se laudă, foarte sigur pe el, că domină piața românească: în țară se taie cam 7 milioane de metri cubi de rășinoase (conifere) pe an; „Dacă lucrăm la capacitatea maximă, avem nevoie de 4 milioane și jumătate  de metri cubi pentru noi“. Schmid clatină un pic pet-ul pe care-l ține în mână și continuă: „Pentru ceilalți nu mai e loc pe lângă noi.“

Senzația de a fi sufocați o au mulți oameni in Sebeș, acolo unde se află fabrica de cherestea în fața porților căreia activistul Gabriel Păun a fost atacat cu sprayul lacrimogen. Între timp, lumea a început să protesteze împotriva lui Schweighofer. E vorba de defrișări ilegale. 400 000 ha, cam 6% din pădurile țării au fost, conform Curtii de Conturi, tăiate ilegal în ultimii 25 de ani. Paguba se estimează la peste 5 miliarde euro. Se pune întrebarea, cât din lemnul tăiat ilegal a ajuns (și ajunge) la Schweighofer?

Până acum nu s-a putut dovedi nimic. Linia telefonică 112, Radarul Pădurilor, introdusă de fostul ministru al Apelor și Pădurilor, Doina Pană, social-democrată, a rămas ineficientă, din moment ce nu s-au luat măsuri: din 7.000 de telefoane în primele șase luni, 2.000 s-au dovedit a fi ilegale; totuși, autoritățile au luat măsuri doar într-un singur caz! Până și lemnul din Parcul Național, denunțat de activistul Păun, a fost decretat oficial ca legal, cu toate că remorca nu era înregistrată în sistem. Păun nu se lasă păcălit: “Faptul că documentele sunt contrafăcute și că firme cu reputație îndoielnică taie lemne în Parcul Național, cu toate că Schweighofer scrie pe site-ul propriu, pe homepage, că nu acceptă acest lemn – toată această înșelăciune nerușinată n-a fost până acum luată în seamă.“

În anturajul firmei Schweighofer „s-a format o mlaștină a ilegalității, de care se pare că doar Schweighofer nu-și dă seama“, spune Bogdan Tudor, avocat, președintele organizației ecologice Nostra Silva, care a semnalat de mai multe ori infracțiuni în domeniu. Unul din cazuri e investigat chiar de direcția românească anti-corupție (DNA). E vorba de falsificarea documentelor unei păduri care fusese confiscată de comuniști și apoi dată înapoi unui sat din Vâlcea, căruia îi aparținea. „Ăsta e un caz tipic. Așa se fac afacerile aici“, spune Tudor. E unul din sutele de cazuri asemănătoare.

În unele cazuri se fac cercetări juridice: se bănuiește că există un grup de falsificatori amatori care, cu tupeu, au manipulat hărți care nu existaseră în momentul stabilirii proprietăților, folosind instrumente de scris care, nici ele, nu existau în acea vreme. În Vâlcea se plănuia vânzarea pădurii „Trei Munți“, pe care Cascade Empire, filiala firmei Schweighofer, vroia s-o cumpere. Schweighofer spune că nu a știut nimic despre documentele falsificate sau cercetările juridice; totuși, nu poate răspunde la întrebarea de ce managerul de la Cascade purta discuții cu presupușii falsificatori, cu luni înainte de momentul vânzării, despre terenurile respective și conditiile de livrare.

Protagonistul cazului de față e șeful de atunci al Regiei Nationale a Pădurilor, Romsilva. Ulterior a condus chiar un sit Natura 2000. Săptămâna trecută a fost arestat pentru corupție. El l-a mai „servit“ pe Schweighofer și altă dată, ceea ce demonstrează presiunile masive pe care le exercitau austriecii: conform cercetărilor procurorului, în doar șase luni au fost livrați 22.000 metri cubi de lemn firmei Schweighofer. O parte din acest lemn a fost dovedit ca fiind tăiat ilegal. În legătură cu asta, Schweighofer tace, în schimb susține că a acționat conform legilor în vigoare. În plus, se plânge că omul „nu i-a făcut livrările promise.“

În cazurile de corupție, spune avocatul Tudor, sunt întotdeauna doi părtași: „Măcelărirea lemnului practicată de Schweighofer a fost catalizatorul defrișărilor ilegale din ultimii 12 ani. “În ciuda anchetelor în anturajul austriecilor, spune avocatul, nu s-a putut dovedi nimic împotriva lor.

Acum, în schimb, situația ar putea deveni neplăcută. În filmul lui Bismarck se vede cum managerul concernului îl asigură pe acesta în mod repetat că „nu-i nicio problemă“ dacă acesta livrează mai mult lemn decât permit prevederile legale. „Evident că nu-și fac probleme în legătură cu lemnul tăiat ilegal“, spune Bismarck, „ba chiar oferă „premii“ pentru acesta.“ Secretul succesului, povestește Bismarck, i-a fost explicat de către managerul Karl Schmid așa: „Nu mă întreba cum am reușit, dar am reușit.“ Schweighofer, zice Bismarck, e „motorul defrișărilor“.

Schweighofer declară că prețurile sunt „în funcție de cantitate“, iar asta n-are nimic de-a face cu livrările peste normele cantitative; în afara de asta, înregistrarea discuției ar fi „scoasă din context“; aceasta justificare pare însă artificială, din moment ce contextul e clar. Ca să-și dovedească corectitudinea, firma a publicat un e-mail de la sfârșitul lui aprilie, adresată lui Ron Wilson, numele conspirativ al lui Bismarck. În e-mail scrie că trebuie dovedită „legalitatea“ lemnului. Schweighofer nu spune însă că înainte de asta un reporter de la Antena 3 le arătase deja filmulețul, deci își dăduseră seama că vor avea neplăceri. „În e-mailurile anterioare, în care „Ron Wilson“ oferea mereu lemn ilegal, nici vorba de „legalitate“ din partea firmei“, spune Bismarck.

Între timp, puterea austriecilor le-a devenit incomodă și politicienilor. Fosta ministră Doina Pană a propus anul trecut o Lege a Pădurilor (Codul Silvic – n.r.), actualmente cauza unor lupte aprige. Pentru Schweighofer ar putea fi incomodă o clauză a legii, care prevede că un concern să nu aibă voie să prelucreze mai mult de 30% dintr-un sortiment de lemn.

Austriecii au recurs la toate stratagemele lobby-ului, ca să blocheze acest proiect de lege: într-o scrisoare adresată prim-ministrului Victor Ponta, Gerald Schweighofer amenință cu procese și concedieri în masă. Legea, spune patronul firmei, ar încălca dreptul european și libera circulație a mărfurilor. Social-democrații lui Ponta nu s-au lăsat intimidați, în schimb, noul președinte, conservatorul Klaus Johannis, s-a alarmat: legea propusă ar încălca principiile Constitutiei, a anunțat el pe Facebook.

Fosta ministră Pană nu poate decât să zâmbească ironic. Are textul Constitutiei tot timpul la ea, în geantă, iar pagina cu articolul 135 arată de parcă a fost mereu deschis acolo. În acest articol scrie că Statul trebuie să protejeze resursele naționale. Chiar dacă Schweighofer a creat 3.150 de locuri de muncă în România, așa cum scrie în scrisoarea către Ponta, „am pierdut 50.000 de locuri de muncă în intreprinderile mici și mijlocii ale industriei lemnului.“

Cu toate astea, prestigiul firmei Schweighofer e neștirbit. Acum câteva luni firma a fost premiată ca „Investitor al anului“ în România. Lemnul pădurilor exploatate de zburdalnica filială Cascade a primit statutul FSC. Recent, un purtător de cuvânt al organizatiei a spus însă că acest lucru va trebui verificat din nou.

Listele livrărilor, aflate în posesia redacției Spiegel, arată cât de mult sunt răspândite produsele firmei Schweighofer: firma germană Classen, unul din cei mai mari producători de laminat din lume; Denk GmbH, care mobilează birouri de firme, între altele RTL2. Classen neagă că ar fi cumpărat lemn din România; Denk tace.

Lanțul de supermarketuri Spar Österreich, care mai nou se prezintă, cu ajutorul WWF, drept firmă ecologică și care vinde brichete de lemn din România, laudă firma Schweighofer pentru regulile lor stricte de urmărire a originii lemnului. Povestea asta din România, a spus o purtătoare de cuvânt „nu-i adevarată“. A doua zi, aceeași purtătoare de cuvânt s-a corectat: „bineînțeles că vom verifica totul din nou“.

Printre cei mai importanți clienți ai firmei Schweighofer se numără firme austriece producătoare de peleți, care-și vând betișoarele de încălzit și în Germania. Aceștia cumpără lunar marfă în valoare de peste un milion de euro de la Schweighofer.

Faptul că ultimele păduri virgine din Europa sunt defrișate ilegal pentru a fi arse în Austria e un lucru pe care nu-l pot accepta, spune Alexander von Bismarck.

 

Der Spiegel – nr. 19/2015

 

Nils Klawitter

 

Traducerea Luminița Adriana Ciuflea