Congresul naţional al proprietarilor de păduri şi păşuni din România – 12 mai 2012
Au fost prezenţi peste 300 de reprezentanţi ai comunităţilor istorice de proprietari (obşti de moşneni, obşti de răzeşi, composesorate, păduri grănicereşti, comune politice), precum şi ai fondurilor bisericeşti, ai mănăstirilor (Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Banatului), dar şi proprietăţi private ale persoanelor fizice ori organizaţii judeţene sau regionale ale proprietarilor – suprafaţa cumulată a acestor proprietăţi reprezentate fiind de aproximativ 900.000 hectare păduri şi păşuni.
Proprietarii prezenţi au reunit în cadrul Federaţiei NOSTRA SILVA judeţele Timiş, Arad, Bihor, Sălaj, Satu-Mare, Maramureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Alba, Hunedoara, Suceava, Iaşi, Neamţ, Bacău, Harghita, Caraş-Severin, Gorj, Dolj, Mehedinţi, Vâlcea, Argeş şi Vrancea.
Şi-au mai exprimat punctul de vedere, în calitate de invitaţi, Prefectul Judeţului Vâlcea, reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor profesionale din domeniul silvic, ai Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, Facultăţii de Silvicultură din Suceava, Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic şi Cinegetic.
A fost lansată revista “Pădurea Noastră” – prima publicaţie a proprietarilor de păduri şi păşuni din România după mai bine de 60 de ani de la ultimele reviste de profil, precum şi situl ww.nostrasilva.ro – ce urmează a fii dezvoltat pentru a deveni un portal de comunicare şi un forum al proprietarilor forestieri.
Lucrările Congresului Naţional au fost deschise de Arhimandrit Clement Vântu, reprezentant al Arhiepiscopiei Timişoarei, alături de ceilalţi preoţi prezenţi, printr-o rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu, care a îngăduit să nu fim străini pe pământul strămoşesc.
În continuare, preşedintele Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – Nostra Silva, av. Bogdan Ioan Tudor Todoran, a argumentat de ce retrocedarea în natură trebuie finalizată tot în baza principiului restitutio in integrum, la temelia Statului bine organizat trebuind să stea acest act de dreptate socială, care, prin amploarea sa, este şi un act de dreptate naţională.
Trecerea pământului în mâinile comuniştilor s-a făcut violent şi brutal, pe cale de confiscare, astfel că datoria de restituire este şi mai categorică şi mai imperativă, iar din punct de vedere politic partidele trebuie să ajungă la un consens şi să-şi asume faptul că retrocedarea rămâne o operă grandioasă de refacere a patriei.
S-a identificat, pornind de la exemple concrete, o politică cu planuri precise care tinde să deznaţionalizeze (dezromânizeze) aspectul general al ţării, în condiţiile în care, în ultimii trei ani, fondurile străine de investiţii au cumpărat peste 300.000 hectare de pădure, în cele mai multe cazuri prin intermediul unor reţele de crimă organizată care activează în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate.
Cu toate acestea, retrocedarea prezintă o covârşitoare importanţă din punct de vedere:
– naţional: trebuie să încheie o lungă perioadă de nedreptăţi şi de piedici meşteşugite de recuperare a unor drepturi strămoşeşti, drepturi istorice, ba chiar şi preistorice (pilonul etnic din care a luat naştere statul românesc au fost moşnenii, pomeniţi în aceeaşi organizare devălmaşă şi de Herodot şi Pitagora);
– politic: întotdeauna proprietatea a contribuit la consolidarea României, făcând dreptate se leagă sufletul poporului de interesele mari ale Statului;
– social: pentru ţăranul român „rădăcina” drepturilor politice este proprietatea de pământ – numai acel individ are drepturi, care are pământ. Şi democraţia creează un sistem de inegalităţi, se văd în ultimii 22 de ani rezultatele privatizării, iar reforma proprietăţii vine şi şterge o inegalitate, făcând dreptate socială pentru proprietari;
– economic: proprietatea trebuie să genereze venituri, iar experienţa administrării din ultimii 12 ani a demonstrat că la proprietarul privat se realizează o plus-producţie faţă de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva;
– cultural: redobândind proprietatea avem un trai mai demn, mai fără lipsuri, fiind constatată o implicare a proprietăţii private cel puţin în susţinerea domeniului educaţional prin burse şi subvenţii.
S-a solicitat ca legiuitorul să încerce să rezolve punctul nodal al problemei retrocedării: procedura administrativă de soluţionare a cererilor trebuie modificată, trebuie modificată componenţa comisiilor (până în 1945 comisiile de reformă agrară erau conduse de un judecător), astfel încât nu politicul să decidă soarta proprietarilor şi a proprietăţii. Judecătorii specializaţi în fond funciar ar trebui detaşaţi pentru a conduce şi a tranşa problemele cel puţin la nivelul comisiilor judeţene – formarea profesională şi moralitatea magistratului sunt, cel puţin pentru proprietari, garanţii incomparabile cu „neutralitatea” omului politic, iar istoria reformelor funciare a demonstrat cu plenitudine acest lucru.
S-a citat în acest sens poziţia senatorului Liviu Micşa la Dezbaterile Senatului la Legea de reformă agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, 12 mai 1921: “ca un fir roşu trec prin proiect numeroase dispoziţiuni prin care rezolvarea diferitelor chestiuni de mare importanţă se face cu aprobarea comitetului agrar. Cum nu avem nicio garanţie în ceea ce priveşte independenţa acestui comitet care mai stă şi sub preşedinţia unui membru al guvernului – oricare ar fi guvernul – încât va fi uşor influenţabil de puterea central şi nici într-un caz nu se va putea cu totul emancipa de sub influenţa acestuia, e aproape pericolul că acest comitet va deveni un organ autoritar. Aşadar organele de aplicare a legii să fie independente şi membrii lor să fie investiţi cu atribuţii de magistrat”.
A urmat o prezentare pe larg a tuturor problemelor cu care se confruntă proprietarii de păduri şi păşuni: retrocedare, administrarea pădurilor şi păşunilor, protecţia mediului şi neplata de către Statul Român a compensaţiilor pentru funcţiile de protecţie, dar şi modificările legislative ce se impun pentru garantarea dreptului de proprietate privată al comunităţilor istorice de proprietari.
S-a concluzionat că trebuie să instituim un ajutor frăţesc unii pentru alţii, mai ales acum, când cele statornicite cu dreptate de înaintaşii noştri, cei ostili nouă şi-au propus să ni le întoarcă pe dos.
Proprietarii văd şi simt, prin ceea ce trăiesc, că luptă împotriva acţiunilor ilegale ale grupărilor mafiote aflate sub acoperirea corupţilor, trădătorilor şi vânzătorilor, care şi-au dat mâna pentru a îndeplini un plan de ştergere a identităţii noastre culturale, istorice, spirituale şi naţionale.
Proprietatea privată în general, şi retrocedarea în special, rămân o problemă care interesează ordinea socială şi contribuie la tăria legilor, căci dacă legea este bună, trebuie neapărat să veghezi să fie executată cum trebuie. Din cauză că mult timp a rămas la latitudinea funcţionarilor sau politicienilor aplicarea legii, aceasta, în cele din urmă, a ajuns la bietul proprietar în aşa fel încât nu mai poţi zice că este lege!
Retrocedarea trebuie să vindece trecutul dureros al regimului comunist, căci trecutul garantează prezentul şi viitorul. Aşadar, nu numai pământul, ci şi cerul aşteaptă de la noi să fie făcută această dreptate pe care o merită cu prisosinţă poporul românesc. Hristos a înviat!
Preşedintele executiv al Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România, ing. Istvan Tőke, a lansat Forumul pentru “Stabilirea standardelor PEFC”, cel mai mare sistem global de certificare a pădurilor, cu aproximativ 30 de sisteme naţionale şi mai mult de 240 de milioane de hectare de păduri certificate.
S-a arătat că managementul pădurilor este un proces pe termen lung. Rezultatele de bună practică de multe ori pot deveni evidente numai după zeci de ani. În zilele noastre consumatorii, afacerile şi guvernele devin mai îngrijorate de amprenta de mediu, iar pieţele pentru hârtie şi produse din lemn certificate continuă să crească.
Din păcate, în România nu există astăzi standarde naţionale, pe nici una din sistemele de certificare a pădurilor, ceea ce face ca nici apariţia certificatorilor naţionali să nu fie posibilă. Drept consecinţă a acestui fapt, din cauza preţurilor ridicate practicate pe piaţa internaţională a certificatorilor, astăzi foarte puţini proprietari au pădurile certificate.
Această situaţie face absolut necesară stabilirea de standarde naţionale, iar sistemul de certificare PEFC a fost gândit pentru proprietăţile mai mici şi medii, cu fragmentare ridicată, dar care se poate aplica foarte bine şi suprafeţelor mari, potrivindu-se foarte bine condiţiilor din ţara noastră.
Certificarea PEFC a managementului forestier durabil oferă proprietarilor de păduri şi a managerilor recunoaşterea independentă a practicilor lor de management responsabil, şi acces la pieţele internaţionale de produse forestiere şi lemn certificate.
Procesul de standardizare se poate iniţia doar de una din marile asociaţii ale proprietarilor de pădure din ţara respectivă, astfel Federaţia NOSTRA SILVA s-a angajat să lanseze Forumul pentru stabilirea standardelor PEFC pentru România. La lansarea Forumului au fost invitaţi toate părţile interesate pentru elaborarea acestor standarde. Dorinţa noastră este ca în cursul anului 2012 să se elaboreze standardele şi să se supună dezbaterii publice, iar la începutul anului 2013 să se aprobe şi să se trimită la PEFC International în vederea acceptării de către Board-ul PEFC.
Domnul Istvan Tőke a mai trasat liniile strategiei de dezvoltare a celei mai mari structuri de reprezentare a intereselor proprietarilor de păduri şi păşuni din România, inclusiv din punct de vedere economic – fiind evidenţiate serviciile care deja au început să fie prestate pentru membrii Nostra Silva (amenajarea pădurilor la cel mai mic preţ de pe piaţa de profil).
Observând participarea impresionantă a proprietarilor la Congres se poate concluziona că Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – Nostra Silva este cea mai puternică şi mai bine organizată structură la nivel naţional în ceea ce priveşte proprietatea privată – parcă am exista de zeci de ani, iar acesta ar fi al 6-lea sau al 7-lea congres.
Foarte mult timp proprietarii de păduri şi păşuni din România nu au mai avut o reprezentare puternică şi au simţit nevoia să se organizeze din nou – s-au acumulat multe frustrări, multe nedreptăţi la care au fost supuşi proprietarii – şi azi îşi aşteaptă mulţi dreptatea şi pădurile. În aceste condiţii o organizaţie puternică şi dedicată proprietarilor era o nevoie firească, iar pentru impulsul şi scânteia care a aprins totul trebuie să-i mulţumim doamnei Doina-Sofia Bârneţiu.
S-au prezentat hotărârile adoptate la şedinţa Congresului Reprezentanţilor de la Sfânta Mănăstire Putna din 15 martie 2012, iar în nici şase săptămâni activităţile au şi început: revista „Pădurea Noastră”, situl www.nostrasilva.ro şi activităţile de amenajare.
Este un sentiment plăcut să depăşeşti faza declarativă: noi deja am început. Sunt multe de făcut, multă muncă, e nevoie de personal angajat să facem tot ce ne-am propus. Trebuie dezvoltate activităţile economice ale Federaţiei, astfel încât să căpătăm un rol major şi în viaţa publică.
În Finlanda, o organizaţie similară cu a noastră, MTK, este atât de importantă încât i se solicită punctul de vedere până şi la numirea primului-ministru. Pentru cele ce vor urma dorim Federaţiei Nostra Silva să aibă aceaşi importanţă – văd în viitor în faţa mea un convocator al Consiliului Reprezentanţilor, cu ordinea de zi precizarea punctului de vedere la numirea primului-ministru al ţării… Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Pr. Viorel Ilişoi, vicepreşedinte al Federaţiei şi reprezentant al Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, precum şi trei protopopiate din cele cinci ale Sucevei, a amintit cum s-a înfiinţat Federaţia Nostra Silva, structură la care a pus umărul şi judeţul Suceava.
A fost citit mesajul IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi preşedinte de onoare al proprietarilor de păduri şi păşuni din România:
Păşunile şi pădurile, componente constitutive ale sistemului ecologic, cer omului, proprietarului lor, o atenţie deosebită, o conştiinţă permanent vie.
Administrarea acestor bunuri-proprietăţi în cadrul unei asociaţii sau federaţii este cea mai sigură şi eficientă în vederea conservării integrităţii echilibrului ecologic. Acest sistem de administrare poate fi socotit vecin cu actul de sfinţire, de conservare a naturii care este creaţia lui Dumnezeu. Natura, firea neraţională, trebuie însoţită de raţionalitatea persoanei umane. În felul acesta se face părtaş, colaborator, împreună-lucrător cu Dumnezeu la păstrarea integrităţii frumuseţii naturii. Această natură, prin puterea lui Dumnezeu, ne slujeşte în păstrarea sănătăţii trupului şi înălţarea sufletului spre Creatorul naturii neînsufleţite, neraţionale şi al nostru, al omului creat după chipul lui Dumnezeu. Elementele terapeutice, componente ale naturii îşi fac efectul lor benefic pentru noi oamenii şi în măsura în care nu agresăm pădurea şi păşunea, prin încălcarea legilor ştiinţifice de exploatare a naturii, a pădurilor şi păşunilor în cazul nostru.
Societatea noastră de astăzi are nevoie de conştiinţa răspunderii ce se impune în viaţa noastră de zi cu zi pentru tot ce facem, pentru tot ce gândim.
Părintele Ilişoi a mai susţinut şi argumentat importanţa retrocedării pentru intensificarea misiunii sociale a Bisericii Ortodoxe Române, amintind jertfa IPS Pimen în lupta pentru restituirea pădurilor Bucovinei. A fost susţinută activitatea social-filantropică atât a parohiilor, cât şi a Arhiepiscopiei – se construiesc, în medie, 40 de case în fiecare an pentru familiile nevoiaşe sau cele afectate de incendii ori calamităţi.
S-a pus o întrebare de către domnul preşedinte Bogdan Ioan Tudor Todoran: cum facem să nu ne fie înstrăinate proprietăţile? Şi la Suceava s-a făcut o asemenea ofertă, de către societăţile de investiţii: să cedăm, pentru rezolvarea retrocedării, profitul Fondului Bisericesc pe următorii 20 de ani! Este inacceptabil, de neimaginat! Să cedăm totul celor străini de ţara noastră, celor care nu au credinţă, nu au suflet, nu au dragoste de aceste meleaguri strămoşeşti!
Doamna Doina Sofia Bârneţiu, vicepreşedinte al Federaţiei şi preşedinte al Asociaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din judeţul Arad, a prezentat problema proprietăţilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, arătând că din 1989 o mână de oameni în fiecare comunitate a încercat să aducă la normalitate comunităţile locale prin redescoperirea şi obţinerea proprietăţilor avute – cele urbariale, cele ale sacrificiilor enorme făcute pentru plătirea lor la statul român, dar toţi s-au lovit de răstălmăcirea legilor date în cei 22 de ani de reformă funciară. S-a lansat un strigăt de disperare şi de ajutor pentru recuperarea proprietăţilor comunale, care au ajuns din mâinile ţăranilor, a comunităţilor locale, în mâna unităţilor administrativ-teritoriale şi a primarilor – un joc al absurdului cu proprietăţile noastre pe care nimeni nu vrea să-l oprească.
Doamna Bârneţiu a mulţumit bunului Dumnezeu că ne aflăm toţi, astăzi, la primul Congres Naţional al proprietarilor de păduri. În ceea ce priveşte pădurile Aradului, acestea se întind de la domeniul regal de la Săvârşin, până în zona ţării Zarandului unde şi astăzi fluierul Iancului se mai aude şi cântă a tristeţe, pentru că faţă de ce şi-a dorit, ce a primit este prea puţin!
Trebuie cu toată tăria noastră să fim alături de cei doi preşedinţi ai Federaţiei, nu este suficient că ne-am adunat astăzi aici – toţi proprietarii să fie mult mai activi, inclusiv prin achitarea la zi a cotizaţiilor şi a taxelor de înscriere.
În ceea ce priveşte rezoluţiile Congresului Naţional – primul punct ar trebui să privească comunele politice din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Trebuie modificate multe acte normative care privesc proprietatea – ar fi bine ca ANRP-ul să fie condus de un reprezentant al Federaţiei, iar în cadrul Ministerului responsabil de păduri să fie un departament al proprietăţii private, unde şi proprietarii de păduri să fie implicaţi. Trebuie stopate toate încălcările legilor de retrocedare – nu am dori ca noi să nu mai avem ce transmite copiilor noştri. Dacă nu se vor stopa toate fărădelegile totul se va transforma în „a fost odată” – n-a murit neamul românesc ca să vorbim la trecut despre noi. Doamne ajuta!
Prof. Liviu Victor Sabău, vicepreşedinte al Federaţiei şi preşedinte al Asociaţiei Proprietarilor de Păduri, Păşuni şi Terenuri Agricole din România, a reiterat problema retrocedării proprietăţilor comunelor politice, forme asociative conform legislaţiei în vigoare – şi în acest caz proprietatea a fost deturnată de la destinatarii de drept, urmaşii foştilor proprietari, ajungând pe mâna reprezentanţilor locali ai partidelor politice. S-a prezentat istoricul reformelor agrare în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, spiritul acestor reforme şi raportarea lor la comunităţile locale, ţăranii fiind cei care au plătit preţul de expropriere, iar urmaşii acestora fiind cei îndreptăţiţi să redobândească proprietăţile plătite cu sudoarea frunţii de străbunii noştri.
Situaţia îngrijorătoare a proprietăţii private este cauzată de parlamentarii noştri – multe legi sunt contradictorii: formele asociative depun documentele, iar proprietăţile le iau consiliile locale. Federaţia va trebui să lupte: toate proprietăţile să ajungă la cei care le-au avut, la comunităţile locale şi nu la unităţile administrativ-teritoriale. Trebuie găsită o soluţie care să nu ne mai poarte prin instanţe.
Pr. Ioan Platon, reprezentant al grănicerilor din Bistriţa-Năsăud, l-a amintit pe fratele Dumitru Misailescu Panu, moşneanul care i-a mobilizat pe toţi proprietarii din ţară.
Părintele Platon a mai arătat cum pădurile grănicereşti de la Năsăud, atât în timpul existenţei regimentului al 2-lea românesc de graniţă, cât şi după desfiinţarea lui până la anul 1890, au fost înscrise în cartea funciară pe familii grănicereşti, care formau singuraticele comunităţi grănicereşti. Din cauza rolului cultural pe care îl aveau averile comunităţii grănicereşti de la Năsăud, acestea nu erau privite cu ochi buni din partea stăpânitorilor de atunci. Percepute de aceştia ca o citadelă a culturii noastre naţionale, aceste averi erau atacate în diferite chipuri pentru a se face o spărtură în această cetate de românism – peste 50 de ani de luptă din partea grănicerilor au găsit ecou în Parlament mai ales după 1918. În prezent însă, interesele politice împiedică retrocedarea, domnind o mare înverşunare împotriva averilor grănicereşti, dar şi un spirit de dreptate în populaţia comunelor grănicereşti, care nu se va putea domoli până nu vor fi satisfăcute justele lor doleanţe.
Românii trebuie să aibă o singură voce – voinţa comunităţilor locale să fie suverană! Trebuie să vorbim aceeaşi limbă, trebuie să ni se răspundă cu aceeaşi limbă: românească! Atunci când se vorbeşte despre comunitate să înţelegem că aceasta are şi voinţă şi patrimoniu şi persoane; nu trebuie să se confunde cu entitatea administrativă, să se lase confiscată de politic. Vorbesc în numele grănicerilor, a căror avere, peste 150.000 hectare, este confiscată de politic. Când abuzul într-o ţară este generalizat, trebuie să ne adresăm instituţiilor europene. Să luăm legătura cu Consiliul Superior al Magistraturii şi să încercăm să explicăm cu exactitate toţi termenii care astăzi sunt răstălmăciţi de politicienii care parcă ar fi străini de neamul nostru. Hristos a înviat!
Arhimandrit Clement Vântu, stareţ al Sfintei Mănăstiri Săraca, a transmis binecuvântările IPS Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului, şi ale PS Paisie Lugojanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cât şi recunoştinţa lor pentru efortul depus de către membrii Federaţiei la recuperarea şi administrarea cu bună-credinţă a ceea ce cu trudă moşii şi strămoşii noştri, de multe ori chiar prin vărsarea propriului sânge, ne-au lăsat spre moştenire.
Biserica noastră, prin slujitorii ei, dar şi a bunilor ei credincioşi, în decursul istoriei, s-a străduit să păstreze moştenirea primită, ctitoriile voievodale, folosind-o cu dragoste în folosul celor care, din diferite cauze, au apelat la ajutorul ei. În decursul istoriei au apărut şi piedici în desfăşurarea lucrării social-filantropice a bisericii, mai ales în secolul XX, când toate bunurile bisericii şi ale credincioşilor ei au fost confiscate, recuperarea lor în ultimii 20 de ani fiind anevoioasă.
Pentru recuperarea proprietăţilor bisericeşti, a pădurilor şi păşunilor, menţionez strădania depusă de Preafericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care, alături de toţi membrii Sfântului Sinod, au depus şi depun toate eforturile pentru propăşirea duhovnicească a Bisericii şi neamului nostru românesc.
Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Mina şi ale Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, ocrotitorii Federaţiei, să binecuvânteze lucrările desfăşurate astăzi, pe membrii ei, să ne ajute să păstrăm, să înmulţim şi să administrăm cum se cuvine moştenirea primită, iar la vremea cuvenită să o încredinţăm urmaşilor noştri, întreagă şi fără mustrări de conştiinţă!
Ing. Cătălin Tobescu a prezentat un punct de vedere al proprietarilor privaţi persoane fizice, susţinând importanţa existenţei Federaţiei Nostra Silva şi prezentând date concrete şi actuale despre piaţa lemnului. Trebuie să ne cunoaştem, să fim toţi proprietarii uniţi şi în cuget şi în simţire. La Sfânta Mănăstire Putna a fost impresionat de poziţia proprietarilor şi a contribuit la trasarea liniilor principale de strategie ale Federaţiei:
– să se instituţionalizeze, să aibă structuri la nivel naţional, regional şi local;
– să aibă funcţia de reprezentare, de partener în elaborarea politicilor publice în sectorul forestier;
– să asigure consultarea proprietarilor de păduri şi transparenţă decizională;
– să se înfiinţeze un consiliu consultativ pe lângă Ministerul de resort;
– să devină un furnizor de servicii pentru proprietarii de păduri, de la atragerea de fonduri europene până la schimbul de experienţă între proprietari;
– să aibă viabilitate funcţională, eficienţă în tot ceea ce face.
Astăzi suntem împreună pentru a transmite un mesaj de forţă şi unitate. Noi reprezentăm adevăraţii proprietari de păduri, acel patrimoniu istoric, aceste forme de organizare de tradiţionale care sunt obştile de moşneni, obştile de răzeşi, composesoratele, comunităţile de cumpărare, formele asociative grănicereşti. Acesta este scheletul pe care a fost structurat şi a subzistat neamul românesc de-a lungul istoriei.
Vrem să ne dezbărăm de „păcatul original”, de o imagine proastră a proprietarului de pădure cauzată de procesul istoric al retrocedării: fărâmiţarea proprietăţii, asocierea retrocedării pădurilor cu tăierile ilegale şi retrocedările ilegale.
Cele trei milioane de hectare de pădure proprietate privată sunt o realitate istorică, sunt forma de structurare a comunităţii şi a satului şi a neamului. Suntem astăzi aici pentru a ne afirma ca proprietari de pădure, ca oameni apropiaţi de natură, de creaţia lui Dumnezeu şi care avem, aşa cum frumos spune IPS Pimen, o misiune faţă de această zidire a Domnului nostru. Închei cu o trimitere la Sfânta Scriptură: cu suspine negrăite întreaga natură aşteaptă descoperirea Fiului Omului!
Domnul Mihali Matei, preşedinte al Asociaţiei Composesorale Borşa, din Maramureş, arată că Federaţia Nostra Silva trebuie să fie o alternativă la Regia Naţională a Pădurilor – un colhoz sovietic ce administrează bunurile noastre de mai bine de 60 de ani. Instituţiile Statului sunt indiferente la ceea ce se întâmplă cu proprietate privată, suntem umiliţi, batjocoriţi: avem o hotărâre de 10 ani, pentru 17.000 hectare, care nici astăzi nu a fost pusă în aplicare.
Trebuie să fim o alternativă la toate instituţiile Statului, infiltrate de corupţie şi interesele crimei organizate.
Nu putem să stăm indiferenţi la tot ce se întâmplă în România – altfel merităm să ne ducem crucea. Să fim mai luptători, să fim compacţi, să fim uniţi, căci unitatea face forţa! Este momentul ca prin Federaţie să avem sprijin atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Noi nu ar trebui să ajungem să ne revendicăm dreptul nostru de proprietate la alţi împăraţi, în alte state! Am participat la o discuţie cu preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului – Jean Paul Costa. Suntem şi noi la CEDO, pentru un prejudiciu de peste 70.000.000 Euro, dovedit printr-o expertiză, efectuată prin ajutorul fratelui Dumitru Misailescu Panu şi a domnului Bogdan Ioan Tudor Todoran.
Să transmitem mesajul şi în teritoriu, tuturor proprietarilor: unitatea va face forţa!
Domnul Dumitru Cocotă, preşedinte al Composesoratului Coroieşti Vulcan, a prezentat greutăţile prin care trec proprietarii în activitatea de administrare. Statul Român, când este vorba de drepturi ale proprietarilor – spre exemplu funcţiile speciale de protecţie – numai la nivel declarativ adoptă acte normative. În concret, composesoratul nostru are numai 120 hectare situate în zona de producţie, restul proprietăţii, peste 400 de hectare, sunt în zona de protecţie absolută, toate veniturile obţinute din cele 120 hectare sunt direcţionate pentru plata ocolului silvic. Trebuie să obligăm Statul Român să respecte legile pe care le adoptă Parlamentul, altfel va trebui să cedăm proprietatea, căci vom ajunge la faliment: Statul nu o poate primi înapoi şi atunci va ajunge pe mâinile străinilor. Sper ca atunci când autorităţile vor vedea câţi suntem, câte proprietăţi avem şi câte hectare reprezentăm, să aibă o altă deschidere şi un alt mod de a ne privi, nu ca sclavi ai Statului!
Dumitru Bochiş, secretar al Asociaţiei Proprietarilor de Păduri, Păşuni şi Terenuri Agricole din judeţul Bihor şi membru al Consiliului Reprezentanţilor, arată că reprezintă din cele 500 de sate ale judeţului Bihor peste 309 asociaţii, respectiv aproximativ 40.000 de membri. Doresc să arăt că şi noi ne înscriem în acea vechime, nedefinită, de proprietari, şi ne onorează compania acestor mănăstiri ce au dus naţiunea română de-a lungul secolelor.
Vreau să amintesc un episod din zona noastră: voievodul Menumorut, când i s-a cerut de către regele Arpad pământ, a răspuns că nici măcar un deget nu i se va da atâta timp cât va fi în viaţă, şi că are bază şi în sprijinul Constantinopolului, deci tot în creştinismul nostru ortodox.
Au trecut o mie de ani, au fost imperii peste noi, dar noi am rămas români pe acelaşi teritoriu pe care astăzi ni-l refuză Statul Român.
S-a prezentat un istoric al composesoratelor, ce au primit în completare păduri şi păşuni comune, denumite comunale sau comune politici. Aceste proprietăţi au fost suportul de dezvoltare al comunităţilor noastre rurale. Şi în prezent 50% din populaţia ţării dăinuie în comunităţile săteşti: nerestituirea acestui suport este o lovitură la însăşi existenţa noastră naţională.
Această optică nu este unică: în Statele Unite s-a constituit un comitet de analiză al comunităţilor – s-a concluzionat că cele trei forme de administrare sunt capitalul, care doreşte profit, statul, care doreşte impozite ca să se menţină şi formele asociative, care, deşi se administrează mai greu, sunt de o perenitate mai mare chiar decât statele. Acest studiu, concretizat într-o carte, a primit premiul Nobel în 2010.
Suntem în mersul istoriei, problema noastră este de actualitate, însă forţa de muncă este în Spania, încă apa este încă subsol, să sperăm că nu o vând politicienii – dacă renunţăm la proprietate e posibil să dispărem şi ca naţie.
Ing. Laurenţiu Mihăilă, delegat al Regiei Naţionale a Pădurilor, solicită ca proprietarii să-l privească ca pe un partener de dialog şi nu ca pe un adversar. Urează succes Federaţiei şi constată că s-a creat o organizaţie puternică, bazată pe idei şi principii clare. Avem şi obiective comune: de a evita ca suprafeţele de fond forestier să ajungă din proprietatea românilor în proprietate diverselor companii, a fondurilor de investiţii străine. Totuşi există un număr mare de contracte de prestări de servicii silvice între RNP şi proprietarii privaţi – iată că este posibilă o colaborare, iar mesajul transmis astăzi va ajunge la conducerea Romsilva.
Gheorghe Fîrlan, vicepreşedinte al Federaţiilor Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – Nostra Silva a rugat participanţii să transmită mesajul de unire şi de forţă proprietarilor care nu au fost prezenţi sau reprezentaţi la Congres.
S-a evocat personalitatea av. Dumitru Brezulescu, cel care acum 100 de ani a clarificat situaţia multor obşti de moşneni. În prezent, imediat ce se eliberează titlurile de proprietate, sunt contestate în instanţă de Romsilva şi de Statul Român. Avem o hotărâre irevocabilă de peste trei ani şi nu reuşim să o punem în executare: este vorba de terenul de sub staţiunea Rânca; deşi primarul are 20.000 lei de plată daune cominatorii, în loc să ne pună în posesie, convoacă şedinţe de consiliu local şi concesionează loturi din proprietatea devălmaşă a moşnenilor.
Vă îndemn ca moto-ul pe care l-a avut Dumitru Brezulescu să fie şi al nostru: în unire stă puterea!
Pr. Constantin Drăghici, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Craiovei, salută iniţiativa constituirii Federaţiei şi arată că este şi administrator al Ocolului Silvic Eparhial, din ale cărui fonduri se susţine parohiile, mănăstirile, dar şi persoanele fizice cu handicap, bătrâni şi copii din judeţele Gorj, Dolj şi Mehedinţi. Nu este normal ca şi pentru activităţile filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române să plătim TVA la Stat şi alte taxe şi impozite.
Este dificilă relaţia cu instituţiile Statului, sunt prea multe taxe la Mediu, prea multe vizite de la Finanţe şi de la Gardă, prea multe vizite de la Inspecţia Muncii – atâta birocraţie, pentru că multora nu le convine existenţa proprietăţii private.
Pentru aceasta am venit aici: hora unirii s-a scris, s-a jucat, iar dacă nu intrăm şi noi în ea o sa fim călcaţi în picioare! Statul trebuie să-şi ia pădurea pe care a avut-o şi restul să o dea proprietarilor, să nu mai blocheze punerea în posesie, hotărârile judecătoreşti. Să facem plângere primarilor la toate instituţiile statului, ca să uite că mai au sediul la primărie. Şi bunicul a venit pe jos de la Budapesta – n-a avut decât un hectar – pentru aceea îmi doresc să ne recuperăm toate pădurile pe care le-au avut moşii şi strămoşii noştri! Hristos a înviat!
Av. Cosmin Cârstoiu, reprezentant al Obştii Moşnenilor Robeşti, a identificat trei probleme majore: problema existenţei, problema puterii, problema supravieţuirii.
Problema existenţei: fiecare membru al Federaţiei are probleme juridice. Propun iniţierea unui Departament Juridic al Federaţiei Nostra Silva, o baza de date cu jurisprudenţă care să folosească tuturor proprietarilor. Trebuie creată o consultanţă juridică pentru membri: multe drepturi nu au fost puse în valoare pentru că nu s-a ştiut la timp ce proceduri să fie urmate şi care sunt modalităţile optime de organizare.
Problema puterii: astăzi, aici, văd o putere. Această putere trebuie să crească pentru a deveni o forţă în relaţia cu Statul. Toţi proprietarii trebuie să devină membri ai Federaţiei, o misiune pe care trebuie să o îndeplinim fiecare participant prezent aici astăzi.
Problema supravieţuirii: să instituim o bază de date cu privire la valorile naturale ale tuturor entităţilor astăzi prezente, să genereze un liant între aceşti membrii şi societăţile care pot ajuta la administrarea bunurilor şi bogăţiilor pe care le deţinem în proprietate.
Au mai susţinut discursuri domnii Cocaină Traian, preşedinte al Asociaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din Munţii Apuseni şi Depresiunea Huedin, Toader Popescu, reprezentant al Asociaţiei Obştilor Vrâncene, Gheorghe Fîrlan, reprezentant al obştilor din judeţul Gorj, Mihai Pleşanu şi Eugen Dulcea, reprezentanţi ai moşnenilor de pe Valea Lotrului şi de pe Valea Oltului, fiind consemnată şi poziţia altor numeroşi participanţi.
Congresul Naţional a ales noua conducere a Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – Nostra Silva, prin completarea structurii alese la Sfânta Mănăstire Cozia cu domnii Cătălin Tobescu, vicepreşedinte, Albescu Adrian, reprezentant al Composesoratului Iscroni 2000, Mihai Pleşanu, reprezentant al Obştii Moşnenilor Repezi Fratoşteanu, Cârstoiu Dragoş Gigel, reprezentant al Obştii Moşnenilor Robeşti, Tomescu Ion, reprezentant al Obştii Ciocadia – Poiana Muierii. Tot în unanimitate s-a votat şi înlocuirea din Consiliul Reprezentanţilor a domnului Alexandru Agârbiceanu, preşedinte al Composesoratului Săcărâmb.
S-a completat şi comisia de cenzori cu doamna Nicoleta Enăchescu, reprezentantă a Obştii Moşnenilor Robeşti şi cu domnul Dorin Buraciuc, reprezentant al Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
S-a aprobat înfiinţarea unui Departament Juridic al Federaţiei Nostra Silva, condus de av. Cosmin Cârstoiu, reprezentant al Obştii Moşnenilor Robeşti, sub coordonarea preşedintelui Federaţiei. Directorul Departamentului Juridic va avea dreptul de a participa şi la şedinţele Consiliului Reprezentanţilor.
S-au mai aprobat măsurile organizatorice stabilite la 10 decembrie 2011 la Sfânta Mănăstire Cozia şi la 15 martie 2012 la şedinţa Consiliului Reprezentanţilor de la Sfânta Mănăstire Putna, s-a aprobat susţinerea financiară a revistei „Padurea Noastră” prin abonamente sau prin instituirea unei taxe anuale de 100 lei pentru fiecare membru al Federaţiei, susţinerea şi dezvoltarea portalului www.nostrasilva.ro, demararea litigiilor necesare pentru obligarea Statului Român să aducă la îndeplinire obligaţiile asumate prin lege faţă de proprietari, precum şi sesizarea instituţiilor Uniunii Europene cu privire la situaţiile în care Statul Român eşuează în a garanta dreptul de proprietate privată.
Rezoluţiile Congresului Naţional vor privi, cu prioritate, problema comunelor politice din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, astfel cum a propus doamna Doina-Sofia Bârneţiu, şi vor fi redactate separat, aspect aprobat în unanimitate. Tot în unanimitate s-a aprobat şi modificarea actului constitutiv şi statutului Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – Nostra Silva, conform proiectului de modificare prezentat de preşedintele Bogdan Ioan Tudor Todoran.
În finalul lucrărilor a fost ţinut un moment de reculegere pentru fratele Dumitru Misailescu Panu, preşedinte al Obştii Moşnenilor Robeşti şi al Comuniunii Stăpânilor de Munţi şi Codri, pentru Mircea Ghelman, preşedinte al Obştii de Moşneni Plaiul Poenilor, precum şi pentru toţi acei luptători neobosiţi pentru proprietate şi redobândirea proprietăţii transmisă de atâtea generaţii pe spiţa de neam, plecaţi mult prea devreme dintre noi.
S-a concluzionat că proprietarii de păduri şi păşuni ştiu că atunci când au pentru ce lupta, dispare definitiv frica din inimile lor. Motivarea interioară a proprietarilor vine şi din râvna pentru dreptate, ca o moştenire deplină, păstrată cu sfinţenie din străbuni. Toţi participanţii au apreciat că este o provocare şi pentru această generaţie să păstreze şi să transmită mai departe teritoriul pur românesc, mai ales în condiţiile în care funcţionarii Statului tac mâlc şi nu au nicio reacţie împotriva traficului de munţi şi codri şi a reţelelor de crimă organizată care ne ameninţă cu dezmoştenirea, dezrădăcinarea, iar mai apoi cu exilarea şi trimiterea în pribegie, după modelul nomazilor, care nu au o ţară sau un teritoriu al lor pe care să le dăinuie familiile.
Congresul Naţional s-a încheiat tot printr-o rugăciune către bunul Dumnezeu: să ne ajute ca prin această asociere generală în cadrul Federaţiei Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – Nostra Silva, prin colaborarea coordonată a tuturor capacităţilor morale şi intelectuale, să putem redobândi proprietatea naţională, izvor de putere, independenţă şi libertate!
FEDERAŢIA PROPRIETARILOR DE PĂDURI ŞI PĂŞUNI DIN ROMÂNIA – NOSTRA SILVA
Preşedinte
Bogdan Ioan TUDOR TODORAN
Preşedinte executiv
Istvan TŐKE
Documente atasate
