Dezbatere Cod Silvic

Afiseaza toata informatia

Emisiune: Secvenţial
Realizator: Adrian Ursu
Invitaţi: Doina Pană, ministru pentru Ape şi Păduri, Cătălin Tobescu, preşedintele Federatiei Nostra Silva, Andrei Ciurcanu, jurnalist, intervenţie telefonică Radu Vlad, preşedintele WWF.

Realizator: Bună ziua! Ne-am gândit, fiind cu o zi înainte de sărbătoarea naţională să vorbim despre ce avem noi mai de preţ. Şi sigur, am si putut face un inventar lung, foarte lung, de bunuri pe care le avem, de bunuri pe care le-am pierdut, de bunuri la care jinduim, de bunuri pe care regretăm că le-am avut şi nu le mai avem. În oricare dintre variante, sigur, că toate s-ar fi raportat la viitor, pentru că prezentul, sigur, ne interesează prin prisma a ceea ce se întâmplă, dar foarte, foarte mult, adesea, ajungem să ne gândim la ce va fi după noi. Şi nu aveam cum să ocolim, probabil cea mai gravă, în opinia mea, problemă pe care o are România acum.
Şi anume, ce lasă generaţiei următoare. Pentru că am dat cu foarte multă uşurinţă resursele. Am dat cu foarte multă uşurinţă la o parte, industria, mare parte din ea. Am lăsat agricultura să funcţioneze cum o fi. Când pârloagă, când luată de străini. Şi atunci o să ne întrebăm celor care vin după noi ce rămâne. Măcar să rămână să respire şi ei. Şiă aibă şi ei o viaţă curată. Şi când ne uităm în jur, consider că asta e un mare pericol. Şi atunci am zis că astăzi este de datoria noastră să continuăm să vorbim despre tema pe care am mai deschis-o aici, în multe alte ocazii la Antena 3, şi anume ce se întâmplă cu pădurile din România. Pentru că fără de ele, nu trebuie să vă spun ce se întâmplă. Cu ele, acum, însă, se întâmplă un dezastru.
Şi încă mai e timp să îl oprim. Şi încă mai e timp să îl punem punct celor 25 de ani de jaf la scară naţională. Şi o să vede astăzi că ar putea exista nişte soluţii. O să încercăm să vedem dacă soluţiile acestea vor da rezultate. Dacă vin prea târziu, dacă mai avem ce salva. O să vorbim despre toate lucrurile acestea şi o să vedeţi câteva imagini, imagini absolut cutremurătoare. O să vă arătăm, de pildă, Lunca Argeşului. Acolo unde în 4 ani de zile s-a schimbat complet harta. Dar o să vă arătăm şi în Maramureş, o să vedem şi în Moldova, o să vă arătăm şi în Sud, aici, mai aproape de Bucureşti, ce s-a întâmplat, cum munţi întregi, cu dealuri, cu păduri care au dispărut cu totul. Şi o să vă arătăm cum funcţionează mafia, mafia din această industrie, îi spun unii, care a reuşit să pună la pământ, milioane de metri cubi. Şi încă o mai face. Adesea cu legea în mână.

O lege, care, se va schimba. Şi vorbim despre asta, vorbim despre noul cod silvic care ar trebui să intre în dezbatere în foarte puţine zile, în Parlamentul României şi poate că, punerea lui în aplicare va da rezultate. Îi mulţumesc pentru prezenţă şi mai ales vreau să îi adresăm multe, foarte multe întrebări. Vă invit şi pe dumneavoastră, pe pagina de facebook a emisiunii să vă spuneţi părerea, să relataţi propriile experienţe şi să adresaţi întrebări doamnei ministru doamna Doina Pană, ministrul care se ocupă de păduri şi de ape. Mă bucur, de asemenea, că alături de mine sunt oameni care sunt foarte, foarte interesaţi de ce se întâmplă, cu pădurile României şi se luptă pentru asta şi îi mulţumesc că este împreună cu noi, preşedintele Asociaţiei Silva Nostra, domnul Cătălin Tobescu.
M-ă bucur că aţi venit să spuneţi şi aici ceea ce faceţi deja de multă vreme, acolo, în teren. De asemenea, îi mulţumesc colegului meu Andrei Ciurcanu, pentru că a venit în platoul Secvenţial. Îl cunoaşteţi pe Andrei. L-aţi văzut în echipa În premieră şi materialele lui ştiu că de fiecare dată sunt apreciate de dumneavoastră, nu numai prin cifrele de audienţă ci şi prin reacţiile pe care le stârnesc. Vreau să începem cu nişte imagini. Pentru că vreau, aşa cum am spus, să înţelegeţi ce înseamnă mafia din pădurile României. Mafia lemnului. Felul în care funcţionează şi mai ales, cum controlează sistemul. Vedem imaginile şi încercăm să aflăm dacă noul sistem, lansat cu puţină vreme în urmă de ministerul condus de doamna Doina Pană, acel aşa numit Radar al Pădurii, poate să stopeze ceea ce vedeţi în imaginile realizate de colegii noştri de la În Premieră.

*

Aici e Borşa, Maramureş la câţiva kilometri de graniţa cu Ucraina munţi întregi care erau o dată mândria judeţului şi a ţării arată acum ca după un bombardament nuclear. De 9 ani hoţii organizaţi în clanuri şi susţinuţi, se spune, de nume şi companii celebre taie pădurile fără milă. Interesele sunt atât de mari şi bani atât de mulţi încât să te afli în zonă fără acordul celor care devastează înseamnă să-şi pui viaţa în pericol şi nu sunt puţini cei care spun că au văzut moartea cu ochii.

Reporter: Aici, lege nu e, doar tocmeală, pe zeci de milioane de euro. Borşa e, spun oamenii locului, un stat în stat, unde combinaţia dintre clanuri şi corupţia din sistemul juridico-administrativ a făcut prăpăd. Ca să ajungi la uriaşa suprafaţă de pădure rasă, trebuie să o iei pe drumuri forestiere întortocheate, pe care doar localnicii le ştiu. Şi, când te apropii de munţi, te loveşte o imagine apocaliptică. Pe zeci de kilometri stau culcaţi copaci doborâţi, care aşteaptă să fie încărcaţi în avioane cu numărul de înmatriculare ascuns. De cei care manevrează utilajele nu e bine să te apropii. Unii au arme, se spune. Alţii nici un scrupul să te alerge cu drujba. De aceea aceste imagini sunt foarte rare. Pe munţii de lângă Borşa nu se încumetă multă lume să urce, ca să nu deranjeze pe cineva.

Matei Mihaly - preş. Asoc. Composesorală Borşa: Lucrurile sunt foarte periculoase în zonă, instituţiile statului sunt implicate să nu vadă şi să nu audă. Nu sunt străini cei care ar trebui să ne apere interesele la nivel central, începând de la miniştri până la prefecţi, primari. Sunt la fel de vinovaţi de ce se întâmplă în zonă.

Reporter: Povestea a început în 2005, când 20 de mii de oameni din Borşa, constituiţi în asociaţie, revendicau şi primeau, prin hotărâre judecătorească, 17 mii ha de pădure pe munţii din împrejurimi. Doar că decizia n-a convenit nici Romsilva, nici administraţiei locale, care au hotărât să împartă pădurile altfel. Aşa a ajuns proprietară pe 6 mii ha o asociaţie în spatele căreia se află un om originar din Borşa şi binecunoscut autorităţilor locale, misteriosul miliardar român Frank Timiş. Timiş e implicat pe tot globul în business-uri corupte cu mine de aur şi de diamante, şi cunoscut românilor din afacerea Roşia Montană. După el a început masacrul pe cele 17 mii ha revendicate de oamenii locului.

Matei Mihaly - preş. Asoc. Composesorală Borşa: Mii de hectare sunt tăiate. Versanţi întregi. Acest Frank Timiş face totul în zonă. A suprapus pe proprietatea noastră, fără să ţină cont de hotărârea judecătorească, numai contează ai dreptate, n-ai dreptate cine sunt în spatele banilor, aceia fac regula jocului. Tot amplasamentul care s-a făcut pentru Frank Timiş, e făcut pe bazinetul întreprinderii Minerul Baia Borşa. Toate rezervele de aur, cupru, zinc, argint, galerii de mine care au fost închise şi considerate rezerve de stat, e pus acest composesorat al lui Frank Timiş.

Reporter: O hartă din anul 2005, înainte de prăpăd, arată cât de bogaţi în lemn erau aceşti munţi. Astăzi, ei arată aşa. Şi tot lemnul de aici e dus în vale, de unde pleacă, fără a fi verificat de cineva, spre fabricile de tocat.

Matei Mihaly - preş. Asoc. Composesorală Borşa: Firma cea mai puternică din zonă e Holzindustrie, care a venit ca un cancer şi l-au plasat în mijlocul României. Acesta este factorul principal care a distrus economic România. De la Haltz Industrie a venit să le vând proprietate de 17 mii ha. Ne-am judecat 15 ani. Le-am spus: Aţi distrus România destul, vreţi să ne puneţi în situaţia să părăsim ţara? Cum adică, noi, cu proprietatea noastră, să fim slugile lor. E posibil aşa ceva?

Reporter: În Maramureş lucrurile sunt extrem de complicate şi viitorul nu arată bine. Cu atât mai mult cu cât autorităţile noastre se poartă de parcă interesele României sunt mai prejos decât cele ale companiilor străine.

Adam Crăciunescu - director Romsilva: Nici nu pot să spun, domnule,Schweighofer...Totuşi sunt oameni care...adică sunt firme puternice...Stai domne, ce-mi faci! Eu sunt partenerul tău de cumpărat atâta lemn de la Romsilva şi tu acum vii să mă dai pe mine în...Zice că-i fac un deserviciu.

Reporter: Aşa a ajuns România aici. Din cauza complicităţii, conştiente sau nu, la acţiuni care ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Haosul retrocedărilor şi legile vagi sau intenţionat formulate în favoarea unor grupuri de interese le-au permis companiilor străine nu numai să exploateze pădurile noastre, dar să şi cumpere munţi întregi. Suntem singurii de pe continent care fac asta.

Marian Stoicescu - preşed. Confederaţia Sindicală Consilva: Nici o ţară din U.E. nu permite o facilitate cum este permisă în România vânzarea pădurilor proprii. Dacă ar fi să ne oprim la ţările care au poate acelaşi statut, pentru că au venit din lagărul comunist, Polonia, care ştia ce înseamnă integrarea în U.E., a evitat acea privatizare a pădurilor. Marea majoritate a pădurilor din Polonia n-au fost retrocedate, sunt proprietate de stat, deci este imposibil să cumperi păduri.

Reporter: La noi s-a cumpărat, însă, şi încă la sume ridicol de mici în urma unor retrocedări scandaloase, în care au fost implicate administraţii locale, politicieni şi instanţe judecătoreşti. Astăzi, avem înstrăinate 500 de mii ha către companii sau fonduri de investiţii din Vest. Holzindustrie Schweighofer, Scolopax, Tornator, forestier Mu, Esterhazy Bardeau sau Prokon sunt principalii jucători din domeniu. Şi aproape toate au beneficiat depăduri retrocedate ilegal. De exemplu, în 2006, austriecii de la Schweighofer au cumpărat 3 munţi în judeţul Vâlcea, adică 1.000 ha de pădure la preţul de 1,5 milioane de euro, în condiţiile în care doar masa lemnoasă de pe acea suprafaţă valorează 15 milioane de euro. Doi ani mai târziu, fostul prefect de Vâlcea anunţa că tranzacţia nu a fost curată, pentru că Mircea Basarabă, personajul care a vândut cei 3 munţi, nu avea niciun drept asupra lor. Falsificase un testament.

*

Realizator: Şi probabil putem continua cu poveşti de acest fel. Aţi văzut şi serile trecute felul în care aceste reţele au ajuns să pună stăpânire peste munţii României. Îi opriţi cu Radarul Pădurii? E de ajuns?

Doina Pană: Nu e de ajuns, dar eu consider că este o măsură radicală.

Realizator: Radicală? De ce e radicală?

Doina Pană: Da. Eu am plecat de la ideea că pe lângă faptul că aceste mafii de care nu se poate apropia nimeni fără teamă viaţa, există şi mafii cu gulere albe. Există tot felul de mafii. Şi atunci, făcând un studiu, am ajuns la concluzia că sub 5% se putea fura fără acte. De obicei s-a furat cu acte. Adică cu acelaşi aviz de însoţire se făceau mai multe drumuri pentru că nimeni nu-i oprea să verifice. Sau se declarau pierdute blocuri de avize, se vindeau altora, şi automat apăreau la dublu. Şi existau tot felul de tertipuri. Am stat şi m-am gândit. Cum îi pot opri să creezi numărul de angajaţi care să îi supravegheze. Asta înseamnă de fapt, un ipact bugetar mare şi poate că se multiplică mita. Şi m-am dus pe ideea: când nu mai taie, când nu au ce face cu lemnul tăiat, adică când nu poţi să îl valorifice. Ce poate să împiedice chestia asta? Nimic uman. Deci din start am eliminat factorul uman. Întrebai ceva tehnic. De aici vine şi numele. M-am gândit: de când nu mai poţi negocia cu poliţistul, cu ce viteză ai circulat, de când există radarul. Deci îmi trebuia ceva tehnic care să oblige să nu se facă că nu văd, nici silvicii şi nici poliţiştii. Marfa să nu poată intra în niciun depozit, dacă nu este provenienţă legală, să nu poată intra în nicio piaţă, să nu poată intra pe CFR, să nu poată intra în vamă, să nu poată intra nicăieri dacă nu e de provenienţă legală. Şi atunci nu vor mai avea de ce tăia. oricât am urmări, pe noi nu ne încălzeşte să confiscăm. Pe noi ne încălzeşte să nu se mai taie. Şi atunci, de aici a plecat ideea acestui Radar.

Realizator: Adică aţi mers în aval în încercarea de a opri valul ăsta care a ras România. Şi cum funcţionează sistemul ăsta? Am văzut că le-aţi dat telefoane din astea inteligente tuturor celor din pădure, şoferilor de camioane.

Doina Pană: Sistemul l-am realizat simplu pentru că... I-am obligat. 2 lucruri am obligat. Sistemul e simplu pentru că se bazează pe un sistem informatic existent, din 2008, care urmărea traseul lemnului din pădure şi până la destinatarul final dar u în timp real. Este un regulament european, în vigoare din 2010 şi care obliga acest lucru. Adică până în 5 a lunii următoare, Ocoalele Silvice, agenţii economici, trebuiau să comunice. Dar comunicau doar marfa de provenienţă legală. Şi atunci am chemat firma de soft şi am întrebat: nu se poate extinde încât să urmărim în timp real? Şi spre surpriza mea au spus că da, chiar cu o investiţie minoră. Ce înseamnă acest lucru? Toţi agenţii economici care exploatează lemn, toate Ocoalele Silvice, fie că sunt private sau de stat, trebuie să îşi achiziţioneze smartphone-uri. Pe aceste smartphone-uri am instalat acest sistem informatic. În momentul în care pleacă din pădure camionul, datele de pe avizul care înainte nu completau şi circula de mai multe ori cu el, de exemplu, să treacă în acest program infomartic. El toată baza de date. Adică, pentru că acolo scrie de unde se transportă, unde se duce, cine e beneficiarul, ce cantitate masă lemnoasă, ce specie. Deci absolut tot. Şi pentru că toată banca asta de date există în sistemul informatic, e o chestie aproape instant. Recunoaşte, e legal sau nu e legal. Dacă e legal, emite un cod unic. Combinaţie cifre şi litere cu ora, minutul şi secunda pe care trebuie să îl treacă pe aviz. După care am stat şi m-am gândit. Bine, bine, îl trece pe aviz, dar dacă nu-l opreşte nimeni? Şi atunci am obligat al doilea lucru: să nu poată intra în niciun depozit, până când şi cei din depozit intră în sistemul informatic şi verifică că acel cod este corect. Ei nu pot spune că au făcut-o şi nu au făcut-o pentru că orice intrare în sistem lasă urme. Şi nu a intrat şi cine a interogat. Şi la fel între toate lanţurile de depozite până iese din ţară sau până este produs finit. Sistemul mai ajută la ceva. O masă lemnoasă, indiferent în ce stadiu este de prelucrare, poate sta foarte multă vreme într-un depozit. Nu-i nicio problemă. Dar în permanenţă sistemul indică cât iese şi cât a intrat. Nu poate ieşi mai mult.

Realizator: Calculează şi pierderile tehnologice?

Doina Pană: Da. Sistemul este foarte complex şi foarte deştept şi dacă avem timp şi dacă avem timp discutăm şi despre el.

Realizator: Avem rezultate până acum? De cât timp funcţionează radaul ăsta?

Doina Pană: Încă ceva vreau să mai spun, pentru că s-a creat foarte mare agitaţie. Din 8 octombrie funcţionează. Pentru că pădurea e de multe ori zonă offline, şi atunci am prevăzut şi situaţia asta. I se generează un cod...

Realizator: Adică nu are semnal la telefonul, cât de inteligent o fi el, telefonul nu are semnal.

Doina Pană: Exact, deci nu poate obţine cod unic. Dar, pe măsură ce se deplasează transportul de lemn, împreună cu telefonul, când ajungi în zona cu semnal i se generează codul pe principiul sms-ului şi a am mai obligat la ceva: ca toate depozitele să fie în zonă cu semnal, întru cât verificarea încrucişată să se poată face. Aş vrea să mia fac o menţiune, pentru că o ţară întreagă a fost dezinformată. Acest sistem nu priveşte oamenii simpli care îşi duc lemnul de foc. Tot ce se transportă până în 3 mc şi este cu atelaj, deci nu auto, se face cu aviz obişnuit, ca şi pînă acum, emis de reprezentatul silvic. Dacă omul vrea să îşi transporte auto sau vrea mai mult de 5 metri cubi, pentru că dreptul lui să aibă mai mult decât 5mc, atunci intră în sistem, dar nu omul trebuie să aibă, pentru că ajuns să spună că au radare la cai, ci reprezentantul silvic, este cel care introduce datele în sistem.

Realizator: Şi nu trebuie să aibe şi transportatorul?

Doina Pană: Nu. Nu întotdeauna telefonul trebuie să se deplaseze cu mijlocul de transport. Dacă e în zonă cu semnal, de exemplu, şi obţine codul, nu trebuie neapărat, ca mijlocul de transport să fie cel care are...

Realizator: N-oi fi eu cel mai deştept în chestiuni tehnice, aşa că apelez la oamenii care bănuiesc că au studiat şi ştiu că au studiat sistemul. Domnul Cătălin Tobescu, fără îndoială, pentru că a şi participat la discuţiile, inclusiv pe noul cod silvic şi o să ajungem şi acolo. Andrei Ciurcanu, vine la rândul său din teren. Chiar zilele acestea, Andrei, lucrezi la o anchetă.

Doina Pană: Aş mai face o precizare. Domnul Tobescu este unul dintre părinţii acestui sistem până să îl aducem în timp real. Cum e acum. Şi şi acum a participat la toate etapele.

Realizator: Funcţional sau nu?

Andrei Ciurcanu: Ceea ce a povestit doamna ministru, e frumos, e o poveste. O să vedem dacă ea o să funcţioneze într-adevăr. Dar trebuie să ne uităm şi la ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani. Sumalul a fost înfiinţat în anul 2008. În 2008... Acest sistem de supraveghere în care toată lumea trebuia să introducă datele. Deci este aproape incredibil că din 2008 până anul acesta nu a existat un specialist angajat pe acest post ca să verifice datele respective.

Realizator: Adică sistemul exista...

Andrei Ciurcanu: Sistemul exista, toată lumea introducea datele în el, dar nimeni nu verifica dacă s-au făcut, cum s-au făcut, au fost oameni care au avut nu ştiu, exploatatori care au avut partiz de 300, 400 metri cubi, legal, au transportat, 1000 mc. Toate datele astea se aflau în Sumal, eu au făcut transporturi ilegale şi sunt foarte bine merci. Sistemul ăsta de radar, dumneavoastră aţi spus că aţi încercat să excludeţi factorul uman. E aproape imposibil. Am o speţă, ca să vedeţi că sistemul ăsta ori nu funcţionează cum trebuie, ori mai are nevoie de îmbunătăţiri. În data de 16.11.2014, am nişte colegi cu care colaborez foarte bine, sunt cei de la Green Agent şi care au fost părtaşii unor evenimente nefericite,. Unul din colegii de acolo a fost agresat de către nişte agenţi de pază pentru că a supravegheat şi a dat telefon la 112, urmărind nişte camioane. Cei de la 112 le-au spus că transportul este ilegal. Poliţia de la Haţeg a verificat avizul camionului şi l-a declarat legal. Urmează un al doilea camion. 112 spune că e ilegal, poliţia Haţeg spune că e legal. poliţia nu găseşte maşinile. Maşinile intră, cu avizele despre care cei de la 112 spun că sunt ilegale, intră pe platforma celor de la Schweighofer. dumneavoastră aţi primit o astfel de adresă. Sunteţi la curent cu ea?

Doina Pană: Da.

Andrei Ciurcanu: Aveţi idee, s-a dus cineva pe platforma de la Waltz Industries? Aţi descoperit? Lemnul e ilegal?

Doina Pană: Da. Nu am finalul să vă spun, dar cât de curând. Vreau să fac nişte precizări. Într-adevăr acest sistem a fost dat în paragină. Cred că nu a fost un interes pentru el.

Realizator: În mod evident nu a fost un interes dacă nici măcar nu au angajat specialistul care să îl opereze.

Doina Pană: El era administrat de un PFA. La ora actuală, sistemul este la STS, este administrat şi ca suport tehnici şi ca dezvoltare de firma care a creat softul până la finalul anului.

Realizator: Să nu uităm, STS sunt cei care nu au găsit un avion în Munţii Apuseni.

Doina Pană: Serverele sunt depozitate acolo. Nu au ce să găsească. Sunt în siguranţă, legat de atacuri informatice, la asta mă refer. Nu numai la atacuri informatice dar nici la intruziunea din interior. Pentru că vedeţi dumneavoastră? Poţi fura nu numai în exterior, poţi fura şi în interior, din ce dată există în sistem. Şi atunci de asta ne trebuia o zonă de securizare maximă. Împreună cu STS-ul şi cu Ministerul de Interne, mai avem un protocol, pentru că am reuşit, ceea ce a dat o satisfacţie foarte mare populaţiei pe de o parte, pe de altă parte a creat şi un stres psihologic celor care se gândeau: chiar dacă încerc să ocolesc sistemul, mă vede un cetăţean care e suficient, sistemul e atât de deştept încât dacă îi comunici numărul de înmatriculare al maşinii care transportă îţi spune dacă are cod sau nu are cod. Şi atunci am reuşit să obţinem şi o felie din 112.

Realizator: Asta spunea şi Andrei mai devreme, la 112 reclami şi reclami degeaba.

Doina Pană: Procedura care este? Şi de asta spun că o să fie finalul unui control.

Andrei Ciurcanu: Îl aşteptăm cu nerăbdare. Să ştiţi că sunt foarte mulţi silvicultori şi oameni care sunt implicaţi în zona asta, care aşteaptă să vadă nişte mari procesatori în anchetă. Pentru că ei tot timpul se ascund în spatele documentelor care se făceau legal sau nu. Iată că prin SUMAL se făceau legal. Spuneau: la noi a intrat cantitatea respectivă legal. Noi avem documente. Şi chiar o să profit de întâlnirea cu dumneavoastră să vă arăt nişte contracte pe care le-a făcut în perioada 2004-2005 cei de la Holzindustrie Schweighofer între care semnau nişte acte în alb şi făceau o presiune pe piaţă atât de mare încât pe ei nu-i interesa de unde vine lemnul respectiv. /cle O să vă dau o copie după asta ca să vedeţi cam cum funcţionează chestia asta şi tot la factorul uman să ştiţi că ajungeţi.

Doina Pană: Încerc să-l elimin cât de mult pot. O singură chestie mai voiam să spun. Ce s-ar putea să fie, eu nu zic că e aşa, dar ce s-ar putea să fie, dacă a fost în zona off-line şi încă nu i s-a generat codul unic până când cei de la 112 l-au verificat şi între timp, până poliţia a ajuns să-l verifice sau a intrat pe poartă şi a obţinut codul unic, ar putea exista şi asta. Deocamdată, până nu avem raportul final...

Andrei Ciurcanu: A primit un cod de aviz.

Doina Pană: Trebuia să aibă un cod off-line.

Realizator: Rămâne de văzut ce va descoperi corpul de control al dumneavoastră. Ştiu sigur însă că Andrei n-o să vă lase nici cu întrebările, nici cu urmărirea acestei poveşti şi nu este singura, o să vedeţi că sunt multe altele. Domnule Tobescu, de ani de zile asistăm la dezastrul acesta. Dumneavoastră îi reprezentanţi pe cei care sunt proprietari ai acestor păduri, care la rândul lor, unii dintre ei, privesc neputincioşi. Alţii, din păcate, dintre proprietarii acestor păduri sunt şi ei părtaşi la operaţiunea asta de jaf naţional, pentru că multe dintre păduri au ajuns în mâna unora care n-au niciun fel de răspundere în a o administra, care nici măcar nu erau moştenitori sau titulari ai drepturilor de proprietate. Ştim bine cum s-au cumpărat multe dintre aceste drepturi litigioase. Dar pentru cei de bună credinţă pe care-i reprezentanţi, pentru munca pe care o duceţi dumneavoastră ca organizaţie neguvernamentală, există în clipa asta vreo speranţă că mai putem face ceva, că putem opri?

Cătălin Tobescu: Cu siguranţă că da. Aş dori să spun că la începutul anului 2014 eram foarte optimişti. De ce? Era în dezbatere un program naţional de dezvoltare rurală prin care se puteau sprijini financiar măsuri de compensare pentru proprietarii de păduri, de protejare a ariilor protejate, de sprijin pentru paza pădurilor. Deci exista acest program naţional cu o finanţare substanţială. Se ştie, sunt câteva miliarde, multe miliarde de euro acolo. Şi pe de altă parte, exista în dezbatere publică proiectul de cod silvic, care ar fi putut, prin măsuri legislative să sprijine în punctele nevralgice sectorul silvic. Aceste puncte nevralgice se ştiu. Avem 500.000 de hectare de păduri neadministrate, avem proprietăţi, foarte multe proprietăţi persoane fizice, primării, care sunt în arii protejate, proprietari care n-au voie să recolteze un metru cub de masă lemnoasă, dar care în acelaşi timp trebuie să plătească impozite şi taxe. Este un nonsens. Oamenii spun că e mai rău ca pe timpul comunismului, să ai o proprietate şi să nu ai niciun beneficiu, să ai numai taxe de pe urma ei. A doua problemă erau aceste compensaţii pentru proprietarii de păduri. Avem o piaţă a lemnului prin care se adaugă valoare resursei de masă lemnoasă.

Realizator: Era optimismul de la începutul anului 2014. Ce s-a întâmplat cu el, unde s-a pierdut sau în ce s-a transformat?

Cătălin Tobescu: Optimismul de la începutul anului s-a transformat dintr-o imensă aşteptare într-o stare de incertitudine şi instabilitate. PNDR-ul, din păcate, finanţarea pentru sectorul forestier este marginală. Din 18 miliarde de euro, pădurile au 100-200 de milioane de euro, deci 0,5% - 0,6%, în condiţiile în care reprezintă 30% din suprafaţa României, reprezintă resursa principală de venit pentru zona montană, iar lemnul prin prelucrarea industriei se ajunge la o cifră de afaceri de 6 miliarde de euro. PNDR-ul este o dezamăgire. A doua dezamăgire vine din faptul că aprobarea codului silvic în Parlament a fost tergiversată până când oamenii pur şi simplu au ajuns la o stare aproape de exasperare, de revoltă.

Realizator: Sunt în clipa de faţă promisiuni că ar putea intra în dezbatere repede acest cod silvic. Nu ştiu dacă mai e timp până la sfârşitul anului, cunoaştem hărnicia parlamentarilor, să se dezbată şi să se şi aprobe. Ulterior, sigur, vor trebui şi nişte norme de aplicare, că aşa e la noi, vin normele, dar cine ştie când vin, după jumătate de an, după un an, după ce nu mai sunt pădurile. Apropo de anul 2008, despre care vorba doamna ministru şi pe care-l aminteaţi ca fiind anul în care s-a lansat acest program care ar fi trebuit să asigure monitorizarea traseului lemnului în România. Vreau să vă arăt două imagini pe care ştiu că le aveţi şi dumneavoastră puse acolo, dar mi se pare că ar trebui să le aibă şi primul ministru şi orice parlamentar, atunci când va discuta această lege. Sunt imagini din Argeş. Aşa arată harta modificată. Aici avem 2008.

Doina Pană: 2008, când pădurile încă nu erau retrocedate, erau administrate de Romsilva.

Realizator: 2008, uitaţi harta din Lunca Argeşului, vedere satelit. În 2012, patru ani mai târziu, arată aşa. Tot ce era aici fusese pădure. În patru ani, cu tot sistemul ăla de monitorizare pentru care nimeni nu s-a învrednicit să angajeze un specialist ca să-l aplice şi să-l utilizeze, au dispărut câţiva versanţi de pădure, pur şi simplu, la ras. Avem o legătură telefonică directă şi vreau să-l salut pe domnul Radu Vlad de la una din organizaţiile care s-a bătut, se bate în continuare şi pentru pădurile virgine ale României, dar şi pentru a opri jaful acesta din domeniul silvic, e vorba WWF România. Vreau să vă mai arăt, dacă aveţi ocazia să vedeţi şi dumneavoastră, dacă nu o să le arăt invitaţilor de aici din platou şi de desigur telespectatorilor încă nişte imagini. Din păcate, această poveste pe care am văzut-o în Argeş se repetă în multe alte zone ale ţării. Tăierile ilegale sunt o mare problemă, dar marea problemă în clipa de faţă pare să fie dominaţia pe care o au pe piaţa forestieră din România marile companii, în special cele din Austria, care au monopol de câţiva ani buni. În unele domenii exploatează aproape întreaga masă lemnoasă la unele soiuri, la răşinoase de pildă. Haideţi să vedem, într-un alt material realizat de colegii noştri de la În Premieră, cum au ajuns aceste firme să-i dea încet, încet la o parte, nu numai pe producătorii autohtoni, cât şi pe cei care trăiesc din exploatarea lemnului, pentru care lemnul e singura sursă de viaţă, acolo în vârful muntelui.

*
Se întâmpla exact acum 2 luni. Era o zi de ianuarie ca oricare alta, cu deosebirea că atunci le-a ajuns moţilor cuţitul la os. Uitându-se spre munţii lor, au descoperit că din ei n-a mai rămas aproape nimic. O mare de cioate şi aşchii mărginită de câţiva copaci care nu vor mai sta nici ei mult în picioare. În timp ce oamenii locului nu au ce pune iarna în sobă. Aşa e lumea colo, în Apuseni. Împărţită de ani buni în ei şi noi. Iar moţii, mari iubitori de ţară, nu mai suportă. Se adună, deci, cu mic, cu mare, 150 de locuitori din Gârda de Sus, judeţul Alba, să pună capăt acestei situaţii pe care o consideră nedreaptă. În vocea lor, se simte revolta. Tocmai au aflat că firma din Austria, care rade Apusenii de câţiva ani, a mai primit un contract de la stat, prin care i se permite să taie noi suprafeţe uriaşe de pădure. Pe drumul forestier din comună stau stivă dovezile: buşteni de cea ai bună calitate care aşteaptă să fie duşi şi tocaţi la o mare fabrică din Sebeş. Şi paşnic se decid atunci, pe loc, să îi alunge pe venetici din satul lor. Îi somează pe muncitori să dispară repede cu utilajele lor cu tot şi să le lase munţii în pace. Zvonul revoltei din Gârda s-a răspândit atât de repede prin pădure, încât în scurt timp, din ea, au ieşit toate maşinile austriecilor care primiseră pe semne ordinul să se predea. Încolonate, maşinile părăsesc localitatea în chiotele de satisfacţie ale moţilor. O mică victorie într-un război lung şi probabil fără final fericit, căci companiile de care se plâng moţii rezistă în România de mai bine de un deceniu.

Nicodim Paşca, localnic: Despart versanţii în 13. Circulând prin Apuseni începi să vezi din ce în ce munţi mai goi, păduri seculare care nu mai sunt. După ce au venit firmele astea austriece mari, aproape toate pădurile din zonă se duc către firmele astea mari. Iar la oameni nu se mai dă nimic.

Ba se dă, spune şeful Romsilva. Doar că pentru oameni a fost iarnă până acum. Pentru firme în schimb, se pare că zăpada nu a contat. În plus, susţine Adam Crăciunescu, moţii nici nu merită prea multă înţelegere din partea statului, căci vina ar fi la ei.

Adam Crăciunescu, director Romsilva: Ei s-au tăiat pădurile şi acuma vor să termine şi pădurile statului. Hai să ştim o treabă. De ce s-au răsculat oamenii ăia?
Reporter: Pentru că nu-şi mai primesc...
Adam Crăciunescu: Nu, ce i-a instigat? Dacă îi lăsam în continuare, să zacă acolo afacerile locale, cu furturi, cu aranjamente, cu treburi, nu se mai răsculau niciodată. Au fost mulţumiţi că au putut ciupi. De pe terenul statului. Au sustras. Sun suprafeţe dispărute acolo în perioada 2010.
Reporter: Furate de ei, de moţi.

De ce nu s-au anchetat, dacă s-a furat, nu e clar. Dar, un lucru e cert. În Apuseni, ar trebui să se aplice o lege aflată în vigoare, numită legea moţilor care stipulează că fiecare familie are dreptul să cumpere anual de la stat între 10 şi 25 de metri cubi de lemn. Aşa a fost de când lumea, pentru că acolo, la altitudini mari, se trăieşte doar de pe urma lemnului. Dar, de un an de zile, niciun localnic nu a mai avut voie să taie un copac. Iarnă, sau nu, totul e al austriecilor, cărora statul le dă ce vor, când vor, şi cu cât vor.
*

Realizator: Domnule Radu Vlad, un nou cod silvic intră în dezbatere, probabil săptămâna viitoare. O să trecem în revistă, zece puncte am selectat noi din această lege, care ar trebui să mai limiteze, dacă nu să elimine, jaful din pădurile României. Ştiu că organizaţia dumneavoastră şi dumneavoastră personal aţi studiat acest proiect legislativ. Vi se pare folositor? Că legi avem de multă vreme?

Radu Vlad: WWF s-a implicat activ încă din anul 2012 în proiectul codului silvic, ca să (...) că acesta va răspunde priorităţilor legate atât de conservarea biodiversităţii, dar şi de bunăstarea comunităţilor locale. Mesajul nostru este unul de susţinere a amendamentelor promovate şi propuse WWF care se regăsesc în momentul de faţă în propunerea legislativă.

Realizator: Care sunt primele 3 la care ţineţi neapărat să nu se piardă, că ştiţi că aşa se mai pierd ele prin dezbaterea parlamentară, ba în comisie, ba în plen.

Radu Vlad: Aş aminti câteva exemple relevante. Principala problemă a silviculturii în momentul de faţă, considerăm că este subfinanţarea. Putem vorbi în momentul de faţă de o subfinanţare a sectorului forestier la toate nivelurile. În acest context, propunerea de modificare a codului silvic aduce noi soluţii pentru finanţarea sectorului forestier, în primul rând prin crearea cadrului legal în care beneficiarii direcţi a serviciilor de mediu oferite de pădure să contribuie prin plăţi compensatorii la susţinerea măsurilor restrictive. Este dacă vreţi un mesaj de solidaritate. Este firesc ca cel care valorifică din punct de vedere economic serviciile de mediu, pe seama acestora realizând profit, să susţină eforturilor impuse proprietarilor de pădure, tocmai pentru menţinerea şi furnizarea acestor servicii. Aceste amendamente se regăsesc în momentul de faţă în propunerea legislativă de modificare a codului, pe care le-am iniţiat şi au fost incluse în această propunere de modificare şi considerăm extrem de util pentru dezvoltarea sectorului forestier. O altă problemă importantă este cea să se întâmple la (...). Ne interesează foarte mult ceea ce se întâmplă cu lemnul în aval de pădure, zicem noi, la acea alchimie a aurului verde. Ori asta nu este exportul de materie brută, buşteni sau cherestele. Pe fondul distrugerii industriei de prelucrare a lemnului, chesteaua şi buştenii nu şi-au găsit locul în România şi au luat drumul exportului. Se vorbeşte că pădurea este aur verde. Ei bine, lemnul se transformă în aur verde doar printr-o prelucrare superioară, întrucât doar astfel se creează locuri de muncă, investindu-se în dezvoltarea comunităţilor locale. Un exemplu în România de silvicultură, ştim bine că se fac eforturi mari... De exemplu pădurile se conduc până la vârsta exploatabilităţii de 110-120 de ani şi zicem noi că aşa şi trebuie să rămână, tocmai pentru a putea obţine acele sortimente superioare. Din nefericire, nici 8% din această cantitate nu ajunge să fie prelucrată superior. Apare evident un non-sens, o risipă. Am înţeles asta după mai bine de 20 de ani şi cred că este timpul ca această strategie să se schimbe, codul silvic să se schimbe, pentru că în codul silvic sunt propuse, din acest punct de vedere, măsuri antimonopol. Practic, sunt reglementate principiile de valorificare a masei lemnoase în sensul valorificării superioare a masei lemnoase, consolidării sectorului superior de prelucrare a lemnului, desigur în beneficiul dezvoltării durabile a comunităţilor locale. Desigur, WWF este o organizaţie de mediu, o organizaţie pentru protecţia mediului şi sunt îmbunătăţiri consistente şi în....

Realizator: Vreau să vedem câteva dintre ele împreună cu doamna ministru, cu domnul Tobescu. Noi am făcut o listă de 10 puncte, socotite puncte tari ale acestui proiect şi vreau să vedem câteva dintre ele. De pildă, una dintre modificările pe care le aduce acest nou cod este introducerea în fondul forestier al acelor hectare care conţin zonele de protecţie, celebrele perdele forestiere. A doua măsură, este cea care se referă la limitarea exportului de buştean şi la valorificarea superioară a lemnului aici în ţară şi asta prin încurajarea celor care prelucrează lemnul şi care au această condiţie de a prelucra măcar 40% din ceea ce exploatează. A treia măsură mi se pare de asemenea extrem de importantă, aceea ca firmele care licitează lemnul pe picior să dovedească că au utilaje şi personal calificat. E la fel care la celebrele contracte de deszăpezire sau de asfaltare, unde venea unul cu laptopul, nu avea nicio lopată, niciun plug, niciun utilaj, dar câştiga licitaţia. A patra măsură propusă de noul cod silvic este cea referitoare la dreptul de preempţiune al producătorilor din industria mobilei, a celor care lucrează, producătorilor din industria mobilei, ceea ce ar fi congruent cu ceea ce spuneau şi cei de la WWF şi anume cu încurajarea prelucrării superioare a aurului verde. Aici se vorbeşte, în măsura numărul 5 pe care am selectat-o noi, despre facilitatea pentru micii proprietari, cei care au mai puţin de 10 hectare, de a exploata câte 3 metri cubi pe hectar pe an din pădurea lor, astfel încât să le rămână această sursă de supravieţuire fără a fi tentaţi să dea iama în propria pădure sau poate în ale vecinilor. Măsura numărul 6 se referă la cadrul legislativ pentru a constitui un catalog naţional al pădurilor virgine şi cvasivirgine, înţeleg că acesta un pas important pentru a se trece inclusiv în înscrierea lor în patrimonul UNESCO, în patrimoniul internaţional, o luptă pe care cei de la WWF au dus-o ani de zile. Punctul numărul 7, foarte important, era cel care vorbea tocmai de monopol. Vorbea despre imposibilitatea cumulării de către o firmă sau un grup de firme a dreptului de a exploata mai mult de 30% din fiecare specie.

Doina Pană: Din volumul de masă lemnoasă pe specii şi sortimente.

Realizator: Foarte important acest articol şi cred că va fi miezul întregii bătălii din Parlament. Dacă acest punct trece, înseamnă că lobby-ul firmelor care în clipa de faţă acoperă România aproape deţin toţi munţii noştri, nu a reuşit să-i învingă pe parlamentari. E testul Parlamentului, s-ar putea să fie testul noului preşedinte, care va avea de promulgat această lege. A vorbi în germană când eşti producător de masă lemnoasă şi prelucrător de masă lemnoasă s-ar putea să fie un avantaj s-au s-ar putea să fie un dezavantaj. Rămâne de văzut. Punctul 8, s-au definit pădurile şi parcurile recreative şi terenurile educaţionale. Sunt zone speciale din care am înţeles că nu poţi face altceva decât spaţiu pentru petrecerea timpului liber. Poţi să amenajezi alei, poţi să iei o taxă pentru ca ele să fie vizitate, dar în niciun caz nu le poţi exploata forestier. /adp

Realizator: Punctul numărul 9 este cel care vorbeşte despre obligativitatea asigurării cu prioritate a lemnului de foc pentru populaţie. Dacă vine cineva care spune eu vreau să exploatez industrial lăsându-i în felul ăsta pe locuitorii din zonă, fără lemn de foc, prioritate au cetăţenii din zona respectivă nu marele industriaş care vrea să ia lemnul. Şi punctul numărul 10 din selecţia noastră se referă la controlul sporit prin introducerea în structura de verificare a unor alte instituţii cum este poliţia de frontieră, jandarmeria şi ANAF-ul. Sunt 10 măsuri... Andrei Ciurcanu pe care noi le-am selectat din acest nou proiect de cod silvic, căreia i-ai da şanse de a deveni efientă?

Andrei Ciurcanu: Cred că cartoful fierbinte din Codul Silvic este acea limitare a monopolului pe piaţă din informaţiile pe care le am eu, doamna ministru poate să confirme sau nu, ăsta a fost unul din motivele pentru care până în momentul de faţă Codul Silvic nu a fost votat, s-a mai trecut la nişte dezbateri pentru că sunt nişte interese foarte mari, nişte ambasadori care dau cu pumnul în masă.

Realizator: Ce ambasadori?

Andrei Ciurcanu: Nişte ambasadori care reprezintă interesele unor grupuri foarte mari de afaceri de la noi şi trebuie să recunoaşte că în momentul de faţă top 10 procesatori şi exportatori de lemn sunt străini, românii nu mai au loc. Cei de la Holtzindustrie, Schweihoffer au monopolul pe zona de răşinoase şi în momentul în care... obţinut legal bineînţeles pentru că au avut condiţiile prielnice s-au dezvoltat, iar în momentul în care se va pune în funcţiune fabrica de la Covasna, vor depăşi capacitatea legală de procesare pe răşinoase la nivel naţional într-un singur an. De asta cred că era foarte important ca codul silvic să intre în funcţiune de anul acesta pentru că dacă el o să fie votat în 2015 o să mai aibă o perioadă să dea în funcţiune fabrica, ceea ce nu-i putem să-i arătăm cu degetul. Ei se dezvoltă, foarte bine că se dezvoltă dar trebuie să ne uităm şi la procesatorii români şi la interesul românilor în zona asta. Şi mai am un singur lucru. Am amintit înainte. Cred că e în premieră, am obţinut zilele acestea un contract de cumpărare cu clauză de garanţie şi cre că ar o fi o analiză destul de interesantă să se vadă cum austriece de la Holtzindustrie Schwihoffer să fie atât de profitabili. În anul 2004 de exemplu, este practic un cec în alb, în care ei dădeau bani, 420000 de euro la vremea respectivă unor oameni care se angajau să le pună la dispoziţie 22000 de metri cubi de lemn. Nu conta de unde. Ei vin acun şi ne spun, eu respect codul silvic, sunt pentru protejarea pădurilor, dar pe de altă parte găsim astfel de contracte care sunt semnate... Pe dedesubt ei pun presiune mare pe piaţă şi îi determină pe oameni să le aducă o anumită cantitate.

Realizator: Poate că sistemul informatic de care vorbea doamna ministru, îi împiedică acum, dacă nu mai au dovada de unde provine acel lemn să-l primească în fabricile lor. Doamna ministru, sunt multe alte măsuri, noi le-am selectate pe acestea....

Andrei Ciurcanu: Confirmaţi informaţia cu ambasadorii?

Doina Pană: Eu nu pot să confirmă nicio informaţie cu ambasadorii. Eu nu pot să vorbesc de firme străine pentru că eu sunt un ministru în guvernul României. Dumneavoastră ca jurnalist puteţi să spuneţi ce doriţi. Eu vreau o exploatare durabilă şi sănătoasă a pădurilor României şi o echitate pe piaţa pădurilor. De asta nu numai măsura de antimonopol de acolo ci şi faptul că o firmă nu poate veni cu preţuri foarte mari şi să omoare alte firme dacă investeşte în utilaje şi în forţa de muncă. Deci astea două coroborate le văd cele care vor aduce însănătoşire în sistemul de exploatare al pădurilor. Dar vreau să fac o precizare. Să ştiţi că nu ăsta a fost motivul pentru care nu s-a votat codul silvic, motivul la vedere. S-au invocat tot felul de alte motive, s-a venit cu tot felul de petarde şi cu rugămintea dumneavoastră v-aş lăsa să mi le spuneţi ca să nu mi le mai poată invoca în continuare pe diverse posturi de televiziuni. De exemplu la ora actuală, orice suprafaţă de pădure ai avea, indiferent cât ar fi de mică trebuie să ai amenajament silvic, pe de altă parte ca să faci amenajament silvic trebuie să ai minim 100 de hectare, adică ar trebui să se asocieze foarte mulţi proprietar. În consecinţă acele peste 500000 de hectare pe care le-aţi prezentat dumneavoastră în materialul anterior şi făceaţi dumneavoastră referire, sunt neadministrate şi la ora actuală, şi codul silvic e din 2008. Atunci am stat şi m-am gândit: omul ce face de fapt? Se înfurie, e pădurea mea, e dreptul meu la lemnul de foc şi ca pe vremea comunismului se ducea şi îşi fura propriul lemn. Şi atunci o prospectare pe piaţa europeană şi am ajuns la concluzie că nicăieri UE la suprafeţe mai mici de 10 hectare nu trebuie amenajament. Ei folosesc nişte ghiduri de bune practici. Am zis totuşi pentru mentalitatea actuală din România nu e suficient. Şi am venit cu acel alineat pe care dumneavoastră l-aţi prezentat în care dacă ai sub 10 hectare, nu eşti obligat să ai amenajamente, dar dacă faci un contract de administrare de minim de 10 ani cu un ocol silvic poţi să exploatezi mai mult. Până în cel mul 3 metri cubi.

Realizator: Am revenit la secvenţial. Discutăm despre ceea ce ar trebui să fie valoarea cea mai de preţ a României şi anume sursa viitorului. Pentru că mâine este ziua naţională şi ne tot gândim la simboluri la această ţară, la acest popor. Şi dacă ne uităm aşa înainte constatăm că nu arată prea bine ceea ce vedem. Orizontul pe care-l desenăm pentru următorii este unul care se vedea în imaginea pe care v-am arătat-o mai devreme. Aceea din Argeş, poate mai dăm odată imaginile pe ecran: 2008-2012. Două hărţi. Două imagini satelitare a aceeaşi zone. În 4 ani tot ce vedeaţi verde în mare parte din prima imagien a devenit gri cenuşiu, de mormânt în a doua imagine. Şi nu este desigur singurul loc, sunt multe, foarte foarte multe locuri din această ţară. Discutăm despre ce se întâmplă cu pădurile României, despre cum se mai poate opri jaful acesta, dacă se mai poate opri, dacă, mai putem lăsa ceva generaţiei următoare şi celei care vine după din ceea ce noi am avut, din ceea ce noi am putut să povestim. Poate că într-o zi copacii vor fi doar aşa o imagine într-un album cu poze vechi. Ar fi extrem de trist. Tocmai de aceea vreau să găsim răspunsul în această ţară şi am obţinut câteva dintre ele şi de la ministrul Doina Pană şi din proiectul de Cod Silvic pe care parlamentarii îl vor avea pe masă zilele următoare. Va fi o mare bătălie. Vă arătăm acolo că e un articol, un punct din acest cod silvic care probabil care va fi în centrul întregii dispute. El va fi turnesolul cinstei sau influenţei care se manifestă în Parlamentul României. Acela care limitează monopolul marilor firme care au ajuns, spunea Andrei Ciurcanu aici, confirma domnul Tobescu mai devreme în România să controleze exploatarea a 100% din răşinoasele a acestei ţări. Ei bine dacă trece articolul acesta care limitează la 30% posibilitatea de a exploata masă lemnoasă dintr-o anumită specie s-ar putea să avem speranţă. Trebuie să treacă de Parlament, trebuie să treacă de promulgare, poate chiar de semnătura noului preşedinte, domnul Klaus Iohannis. Va fi un test şi pentru noul preşedinte şi pentru Parlament. Vreau să mai vedem nişte imagini, vreau să mai vedem nişte imagini care ne arată cum jaful acesta e dublat de escrocherii. Nu numai cele din domeniul retrocedărilor că şi acolo a fost o întreagă nebunie şi încă mai continuă. S-au furat cu acte munţii şi pe urmă tot cu acte au fost raşi, au fost puse la pământ pădurile. Oameni de pe la partide, oameni din justiţie, oamenii din diverse insituţii, oamenii din instituţiile care trebuiau să păzească pădurea, au fost parte din aceste reţele. Că erau de la PSD, că erau de la PDL, că erau de la PNL, că erau de la toate partidele au fost complici în aceşti ani la jaful pe care-l vedem acum. Vreau să vedeţi că până şi raportarea împăduririlor a devenit o escrocherie. Rădeau muntele şi pe urmă spuneau domne l-am împăduri, am pus puiet. În loc de puiet erau numai nişte cioate.
*
Reporter: Vişeu Maramureş. Vara lui 2008. Puhoaiele au măturat valea Vaserului, podurile şi calea ferată au fost distruse, oamenii au fost evacuaţi cu elicopterul. Nu a fost niciun dubiu. Inundaţiile au fost provocate de defrişări. În ultimii 20 de ani, din pădurile Vişeul s-a tăiat enorm şi încă se taie. Pe drumurile de munte tirurile trec unul după altul.

Omul e încântat că au venit austriecii să prelucreze lemnul românesc. Străinii fac afaceri prospere la noi în ţară şi noi le dăm o mână de ajutor, le transportăm până la depozit, doar că în urma noastră se alege praful.

Intervievat: Tiruri întregi s-au cărat, mii şi metri. E de 20 de ani afacerea asta.

Însă imaginea e cu adevărat cutremurătoare mai sus spre Borşa, pe valea Ţinăului. Pe 10 de kilometri sunt versanţi întregi decapitaţi, defrişări de acum 5-10 ani. Pe 5000 de hectare nu există niciun copac. Cel puţin 1,5 milioane de metri cubi de lemn. Un dezastru ecologic şi moral. Un tun de milioane de euro pentru cei care au profitat şi au fugit. În alte zone din ţară. Şmecherii pădurilor nu ţin cont nici măcar de construcţii strategice. În Valea cu Peşti, lângă Petroşani un versant întreg a fost ras chiar lângă baraj. O inconştienţă fără margini.

Intervievat: Defrişările sunt interzise pentru că pun în pericol stabilitatea versantului şi implicit al Barajului. Se pot produce alunecări de teren, eroziuni.

În plus firma care a exploata pădurea a blocat drumul spre baraj timp de aproape o jumătate de an.

Intervievat: Doamne fereşte la o urgenţă la baraj nu puteam să urcăm cu utilaje grele. Şeful sistemului hidrotehnic a sesizat Garda de Mediu, iar inspectorii au venit cu surle şi trâmbiţe. În zonă nu mai era nici picior de vinovat. După ce au plecat dumnealor s-a exploatat în continuare.

Intervievat: Aici a fost o pădure. Greu se va instala alta. Practic e o scoatere din fond forestier. Din pădure am rezolva o păşune.

Când s-a tăiat la Voineasa Bogdan Tudor a descoperit catastrofa şi a filmat totul. S-a dus cu imaginile peste tot şi nu l-a ascultat nimeni. Nu le-a păsat, cum nu le pasă nici astăzi.

Intervievat: Am văzut la televizor când prindeau câte un hoţ cu căruţa, dar aici nu au furat o căruţă de lemn. Dar aici nu au furat o căruţă de lemne. Aici au furat zeci de mii de metri de cubi de masă lemnoasă şi nu s-a întâmplat nimic nimeni nu a plătit.

Nu numai că nu a plătit nimeni pentru jaf, dar nu s-a plătit nici pentru refacerea pădurii. Iar autorităţile nu au fost în zonă să vadă dezastrul.

Intervievat: Din documentele care există la noi apare că suprafaţa respectivă a fost împădurită.

Reporter: Dar cum puteau să împădurească o zonă care este sufocată de lemne lăsate, de vreascuri.

Intervievat: Se vede dacă s-a plantat se vede. Eu nu pot să văd din pozele dumneavoastră dar oricum o să facem o deplasare acolo să vedem.

Va fi prea târziu. Pădurea de la Voineasa şi Obârşia Lotrului a ajuns deja la firma austriacă Schweinhoffer, cel mai mare jucător de pe piaţa lemnului din România. Compania are fabrici la Sebeş şi Rădăuţi unde prelucrează lemn românesc. /rav

Realizator: Domnule Radu Vlad, cum sau ce poţi să le faci celor care, repet, nu numai că fură cu acte, dar mint şi fură pe urmă şi din banii de împădurire, de refacere a pădurii rapotând că e pădure acolo unde nu e.

Radu Vlad: Din punctul nostru de vedere cred că tot statul poate să rezolve o mare parte din aceste probleme.

Realizator: Dar aici cred că era deja codul penal. Măcar pe ăla putea să îl aplice cineva, nu?

Radu Vlad: Da. Noi sperăm că noul sistem de urmărire a masei lemnoase, chiar dacă sunt imperfecţiuni, poate să... Cred că lumea este de acord să este o mare parte în combaterea recrutării în tăierea lemnului. Sperăm ca acest sistem să conţină date în mod corespunzător. Însă, vis a vis de problema sistemului sectorului forestier, este o sarcină complexă care are 3 direcţii de acţiune. Trebuie completat cu regulamentul vânzării masei lemnoase, din pădurile aflate, cel puţin, în proprietatea privată a statului, care ar trebui să cuprindă criterii de punctare a contractorilor, a celor care doresc să cumpere masă lemnoasă, considerând indicatori care evidenţiază aportul acestora la dezvoltarea comunităţilor locale. Un raport între numărul de persoane angajate şi masa lemnoasă, capacitatea de a stoca şi prelucra lemnul.

Realizator: E foarte important ce spuneţi: pe de o parte că trebuie un pachet legislativ, nu rezolvi doar cu o lege, o astfel de problemă şi mai ales că se mai distruge şi mitul ăsta cu care se apără ei. Noi creăm locuri de muncă. Dacă ne închideţi pe noi, păi rămân zonele alea fără nicio şansă de dezvoltare. Trebuie să demonstreze acest lucru, aşa cum bine spuneţi domnul Vlad. Vă mulţumesc pentru intervenţie şi vă ţinem pumnii în continuare. Domnule Tobescu, avem proiectul, să zicem că avem şi bunăvoinţa ca el să treacă. Să zicem că avem şi şansa să treacă la timp, spunea Andrei Ciurcanu că e important şi când se adoptă. După asta avem ştiinţa şi să reparăm ceea ce s-a făcut rău până acum?

Cătălin Tobescu: Cu siguranţă că da. Aş spune că avem pentru ce să ne luptăm încă./cle Dacă te uiţi, mergi, colinzi, încă avem păduri foarte frumoase. Avem mai mult lemn în păduri decât aveam înainte de revoluţie. Sunt 1,7 miliarde de metri cubi de masă lemnoasă, faţă de 1,4 miliarde, cât erau în 1986.

Realizator: Cu toate tăierile astea la ras, cu toată exploatarea sălbatică?

Cătălin Tobescu: Sigur. E un inventar forestier naţional care arată că există o acumulare de masă lemnoasă.

Realizator: N-or fi umblat la cifre? N-ar fi umflat cumva statisticile? Că asta ştiţi că ne iese de fiecare dată.

Cătălin Tobescu: Nu, este un inventar forestier naţional, care cred că este un studiu pe baze ştiinţifice, statistice, care nu cred că trebuie pus în discuţie.

Realizator: Dar ce au făcut, s-au îndesit copacii? Cum a crescut volumul ăsta de masă lemnoasă când au dispărut munţi întregi?

Cătălin Tobescu: Păi o să vă spun foarte simplu: Creşterea medie pe un hectar de pădure este de 5 metri cubi, pe an şi pe hectar, în medie. Grâul produce trei tone, pădurea produce 5 metri cubi de lemn.

Realizator: S-au înălţat, s-au îngroşat?

Cătălin Tobescu: Sigur. Deci pe 6 milioane de hectare creşterea anuală este de aproximativ 30 de milioane de metri cubi pe an. Noi tăiem legal 18 milioane. Mai tăiem ilegal încă pe jumătate... tăiem 22-24-25...

Realizator: Deci tăierile ilegale spuneţi că sunt undeva la 6-8 milioane de metri cubi?

Cătălin Tobescu: Cu siguranţă. Reprezintă minim 30% din tăierile legale. Dar cu toate aceste tăieri ilegale, avem foarte multe păduri inaccesibile, masă lemnoasă care nu este pusă în valoare. Per total, pădurile noastre sunt bogate. Avem biodiversitate, avem parcuri naţionale.

Andrei Ciurcanu: Aici trebuie să luăm în calcul că suprafaţa într-adevăr e mai mare, dar ca şi valoare... trebuie să discutăm şi despre valoare, pentru că lemnul ăsta este exploatat. Una e să ai o pădure de o sută, o sută şi ceva de ani, şi alta e să ai o pădure de 10-15-20 de ani, pentru că pe ea o să poţi să exploatezi abia peste 60-70 de ani. Deci trebuie să discutăm şi despre chestiile astea. Aş vrea să adaug la ce a spus domnul preşedinte, ca să aibă toată lumea o imagine, la cât s-a tăiat ilegal din 91 până în 2011 aproximativ 400 de mii de hectare. Asta înseamnă că un judeţ cam de dimensiunea Covasna sau Giurgiu a dispărut de pe harta României. Deci o suprafaţă cât judeţul Covasna a dispărut.

Cătălin Tobescu: Ce este foarte important: Această acumulare de lemn, deci după revoluţie până prin 2004-2005, industria a fost foarte jos. Din 2004, 2005 cererea de masă lemnoasă în piaţă a crescut exponenţial. Harta pe care aţi arătat-o arată că din 2008 până în 2012 s-a tăiat foarte mult. O hartă din 90 până astăzi ne arată că tăierile au crescut exponenţial din 2007-2008 încoace.

Realizator: Deci ultimii ani au produs imaginea pe care o vedem acum.

Cătălin Tobescu: Pentru că vorbim de o cerere foarte mare de lemn în piaţă.

Realizator: Spuneam că vreau să vă adresez câteva întrebări şi vreau răspunsuri sincere şi precise la fiecare dintre ele. Eu, ca om care se uită la ce se întâmplă aici şi văzând cum în toţi aceşti ani s-au încercat diverse soluţii legislative care n-au mers, vă întreb: codul acesta rezolvă singur problema sau de ce mai aveţi nevoie? Subfinanţare, spunea domnul Vlad. Aveţi nevoie de mai mulţi bani? Cei care lucrează în pădure se plâng de asta?

Doina Pană: Codul este unul dintre cei doi piloni foarte importanţi. Unul este radarul, încât să nu mai poată tăia ilegal şi codul e un fel de biblie - vine cu principiile pentru o dezvoltare durabilă. Va veni foarte multă legislaţie subsecventă. De exemplu, va fi un regulament pentru exploatarea masei lemnoase şi aici e o altă fumigenă. De ce? Forma iniţială a codului, lansat de doamna Varga, spunea aşa: ca de la 1 ianuarie 2015 să nu se mai poată vinde lemn pe picior, ci doar la rampă. Adică sub lozinca 'nu lemn estimat, ci lemn măsurat.' Dar România nu e pregătită pentru aşa ceva.

Realizator: A doua întrebare: Vine codul, cine îl aplică? Avem oameni pregătiţi, avem specialistul despre care spunea Andrei Ciurcanu dar avem şi oameni cinstiţi în instituţiile de control, cei care trebuie să verifice, să noteze, cu smart-phone sau fără smart-phone, cu creionul chimic acolo unde se mai foloseşte creionul chimic. Avem oameni suficienţi şi cinstiţi?

Doina Pană: Acest cod silvic este o emanaţie a tuturor factorilor implicaţi. Nu-i scris în laboratorul ministerului. I-am adunat la Braşov două zile, a fost şi domnul Tobescu: proprietari, administratori, ONG-uri... şi e foarte bun. Nu vreau să blamez asupra tuturor silvicilor patalamaua, nu toţi sunt hoţi. Curtea de Conturi îmi spune că de la revoluţie până acum s-au furat de 5 miliarde de euro, dar în acelaşi timp eu am şi bilanţul că peste 500 de spitalizaţi şi 4 morţi în bătălia cu mafiile din păduri. Deci avem şi oameni de bună credinţă.

Realizator: Să le dea Dumnezeu curaj şi minte tuturor acestora care trebuie să apere pădurea.

Doina Pană: Următoarea lege foarte importantă este statutul personalului silvic, în care cei care sunt prinşi cu abateri să suporte chestii urâte, drastice şi cei de bună credinţă să fie încurajaţi.

Realizator: A treia întrebare: Putem opri exportul de buşteni din România?

Doina Pană: Nu-l putem opri, dar prin acest articol...

Realizator: De ce?

Doina Pană: Nu ne permite legislaţia internaţională.

Realizator: Dar nu putem fi şi noi inventivi? Alţii reuşesc să facă tot felul de măsuri protecţioniste. Nouă nu ne iese niciodată. Noi tot timpul ne rugăm ca la sfintele moaşte la FMI să ne bage în seamă, după care facem tot ce ne pune FMI, zicem că nu putem, că aşa e la Europa, dar noi am vrut să fim acolo, noi am negociat prost. Noi niciodată nu putem inventa ceva să ne apărăm pe noi?

Doina Pană: Eu în momentul în care am preluat departamentul am avut două ţinte. Niciuna n-a fost realizabilă. 1: Să nu mai tăiem pădurea deloc vreo doi ani de zile. 2: Dacă se poate să nu mai exportăm buşteni. Niciuna din ele nu este fezabilă. Nu putem să nu tăiem pădure. Pe lângă faptul că e 5% din PIB, ce obţinem din pădure anual: pe lângă faptul că numai industria primară de exploatare şi prelucrare inferioară avem 50.000 de locuri de muncă per total. Dacă mergem pe verticală ajungem la suta de mii de locuri de muncă. Nu-i nevoie. Dacă nu tăiem mai mult decât trebuie pădurea nu e în pericol.

Realizator: A cincea întrebare: Cât împădurim pentru ceea ce tăiem? Cât e obligaţia legală, cât se întâmplă în realitate.

Doina Pană: Există două moduri. Un mod este când se taie la ras, dar astea sunt situaţii legale puţine şi când regulile sunt foarte clare. Împădurirea trebuie să se întâmple în doi ani de zile. Până la stadiul de masiv trebuie întreţinută financiar, deci cu reguli foarte clare. Nu poţi scoate din fondul forestier fără să dai de trei ori suprafaţa şi de cinci ori valoarea. Deci regulile sunt foarte drastice. Există şi regenerarea. Deci în momentul când nu tai la ras, ci tai numai arborii care ar trebui să-i tai, se face şi regenerarea.

Realizator: La un hectar cât ar trebui să plantezi?

Doina Pană: Noi ne-am propus de câţiva ani încoace 10.000 de hectare pe an. Anul ăsta am împădurit 14.000. Ţinta pentru anul viitor este 16.000.

Realizator: 14.000 anul ăsta? Faţă de 10.000 cât v-aţi propus?

Doina Pană: Doamne! E prima depăşire de plan pe care o aud în ţara asta. 14.000 aţi împădurit anul ăsta?

Doina Pană: Da.

Realizator: Puteţi să ne spuneţi zonele sau unde au fost cele mai mari suprafeţe?

Doina Pană: Aici intră şi perdelele şi tot. Pentru că şi ele intră în fondul forestier naţional.

Realizator: Dar tot nu mi-aţi spus, 1 la 1 sau cum e obligaţia de împădurire?

Doina Pană: Da, 1 la 1. Numai când scoţi din fondul forestier naţional trebuie să dai de trei ori suprafaţa şi de 5 ori valoarea. Altfel este 1 la 1.

Andrei Ciurcanu: Asta se aplică când vorbim de Romsilva, că dacă vorbim de zona privată...

Doina Pană: Se aplică la orice.

Andrei Ciurcanu: Perioada 2008-2011, zona împădurită cu zona tăiată ilegal este depăşită de cea tăiată ilegal cu 176.000 de hectare. Deci eu cred că se fac eforturi mari, dar...

Doina Pană: Se fac, în principal prin Romsilva, evident.

Andrei Ciurcanu: Tăierile ilegale depăşesc cu mult nivelul.

Doina Pană: Eu nu vreau să mergem pe ideea că nu pot ei fura cât putem noi planta. Vreau să mergem pe ideea să nu mai taie ilegal. De-asta am scos radarul. Şi s-au golit şoselele României. Foarte multe firme nu şi-au mai cerut acordul . Întrebarea este cu ce se ocupau înainte dacă acum nu mai solicită acordul. E eficient, nu e infailibil. Dar e un pilon; al doilea e Codul Silvic. Şi indiferent ce vor motiva parlamentarii, că fumigene sunt multe şi nu ştiu dacă am timp să le spun... Au indus şi Camera de Comerţ Româno-Americană. Nu ştiu dacă ţineţi minte când a ieşit în presă că americanii se opun Codului Silvic. În momentul în care le-am arătat exact au salutat.

Andrei Ciurcanu: Apropo de americani, să nu uităm povestea cu Scolopax, cu Harvard, cu problemele care au fost acolo, cu oamenii care au fost implicaţi şi, apropo de control, cea mai bizară afacere. Cred că trebuie să treceţi şi la factorul uman şi să faceţi un picuţ de curăţenie prin ITRSV-uri. Domnul director de la ITRSV de la Vrancea, domnul Alexandru Lefter, este unul din oamenii care a participat la vânzarea multor sute de hectare către cei de la Scolopax. Mi se pare că acolo ar trebui un control. Dacă nu e ilegal, măcar e imoral, un om care face controlul să fie implicat în astfel de tranzacţii.

Realizator: Vreau să îi daţi un răspuns scurt lui Andrei, şi pe urmă mai am eu trei întrebări foarte rapide, fiindcă mai avem foarte puţină vreme.

Doina Pană: Legat de ITRSV? Deci în momentul în care se dovedeşte că au făcut lucruri ilegale pot fi daţi afară. Altfel sunt funcţionari publici şi nu trebuie să vă explic ce spune legea.

Andrei Ciurcanu: Atunci cum poate un inspector ITRSV să mai controleze un agent comercial căruia el i-a vândut pădurea?

Doina Pană: Din punctul meu de vedere nu poate.

Realizator: O anchetă extrem extrem de revoltătoare, un subiect extrem de revoltător la 'În premieră' în curând, semnat de Andrei Ciurcanu. Câte dosare aţi înaintat în legătură cu angajaţi din sectorul forestier de când sunteţi ministru? Dosare penale, anchete administrative... ca număr.

Doina Pană: De când sunt eu ministru nu. Deci am trimis şi spre DNA, în sensul că am controlat instituţii mari.

Realizator: Dar dintre angajaţii dumneavoastră a ajuns vreunul... ?

Doina Pană: N-a fost cazul. În cele opt luni, eu sunt de opt luni... n-a fost cazul.

Realizator: Şi dintre cei care exploatează ilegal, câte dosare penale aţi făcut în cele opt luni? Corpul de control, nu dumneavoastră direct.

Doina Pană: Noi am trimis circa 6.

Realizator: Un răspuns de la Parchet până acum?

Doina Pană: Vreau să vă spun, cazul pe care l-aţi prezentat dumneavoastră cu defrişare din 2008 până în 2012 şi la ora actuală e la DIICOT.

Realizator: Cel din Argeş? Deşi au mai trecut doi ani de când s-a terminat defrişarea? Vreau să vă pun ultima întrebare: Vreţi să treceţi şi dumneavoastră prin ministerul ăsta cum au mai trecut mulţi sau vreţi să vă rămână numele înfipt acolo, la intrarea în minister, că aţi făcut ceva cu adevărat? şi dacă da, cum o să faceţi asta.

Doina Pană: Domnule Ursu, eu zic că acest radar al pădurilor... şi dacă bunul Dumnezeu dă înţelepciunea parlamentarilor să voteze Codul Silvic sunt deja două instrumente care vor însănătoşi pădurea şi regimul silvic. În rest, să-ţi laşi numele pe ce? Pe corectitudine, pe un sistem pe care vrei să îl pui în aplicare.

Realizator: Sunt mulţi miniştri care doar au trecut prin ministerele lor, aşa, doar ca să se afle în treabă, că i-a trimis partidul, că au vrut ei să parvină, că şi-au făcut o carieră şi după prea puţini a rămas ceva.

Doina Pană: Din moment ce am scos acest radar care ne-a adus enorm de mulţi duşmani la nivel naţional...

Realizator: Vreau să îi daţi concluzia de final domnului Tobescu, pentru că e omul care ştie mult mai bine decât noi toţi ce are de aşteptat. Mai sunt puţine săptămâni până la sfârşitul anului. Spunea Andrei că probabil n-o să vedem legea asta, o s-o vedem la anul... Credeţi că la anul lucrurile o să arate cu optimism prin ianuarie-februarie, cum eraţi motivat la începutul lui 2014 şi pe urmă cu decepţie spre sfârşit?

Cătălin Tobescu: Eu cred că, aşa cum a spus doamna ministru, anul acesta s-au iniţiat două fronturi mari şi abordări radicale: combaterea tăierilor ilegale nu a fost deloc o decizie politică uşoară. Codul Silvic este un proiect bun, susţinut de întreg sectorul silvic.

Realizator: Promiteţi că staţi cu ei în balcon, acolo la Parlament, când îl dezbat?

Cătălin Tobescu: Venim 500 de oameni.

Realizator: E foarte important ca această lege să dovedească onestitatea, repet, celor care au făcut-o, celor care o aprobă şi celor care o vor promulga de aici încolo, fiindcă de ea depinde viitorul nostru. Vă mulţumesc tuturor că aţi fost alături de noi la 'Secvenţial'. A fost o ediţie un pic mai scurtă, dar pe o temă extrem extrem de importantă şi care cred că merită reluată de multe, foarte multe ori, pentru că, aşa cum spuneam, de ea depinde viitorul României.

...
Inchide transcript