MAGNATI DE RUMEGUS – In premiera – Antena 3
TRANSCRIPT
Realizator: Carmen Avram - Bun găsit! Sunt Carmen Avram. A trecut un an de la adoptarea noului Cod silvic şi de la ultima anchetă în premieră despre jaful din munţii noştri, dar în codrul românesc nicio adiere nu tulbură liniştea celor care defrişează ilegal pentru a furniza materie primă companiei Schweighofer. Şi în timp ce business-ul autohton moare câte puţin în fiecare zi, austriecii par să o ducă foarte bine, pentru că se extind agresiv spre Ucraina. Acolo însă au parte de un comitet de primire special: oameni antrenaţi şi hotărâţi în stare de aproape orice pentru a opri defrişările masive. Noi nu avem astfel de miliţii, dar în ultima vreme par să fi prins curaj oameni care au făcut afaceri cu Schweighofer şi care au decis să vorbească. Mărturiile lor dau o nouă dimensiune business-ului din pădure şi arată de câtă protecţie se bucură hoţii de lemn. 26.000 de hectare de pădure, o suprafaţă egală cu cea a Bucureştiului, dispărută din munţii României. Peste două milioane de metri cubi de buştean românesc, echivalentul a 100 de blocuri cu zece etaje, tocate în malaxoarele Schweighofer. Aproximativ 420 de milioane de euro, cifră de afaceri penrtu cele cinci fabrici ale companiei austriece - aşa arată bilanţul anului scurs de la difuzarea ultimei noastre anchete despre păduri, iar dacă adăugăm aceste cifre la cele 400.000 de hectare tăiate ilegal în peste un deceniu, prin diverse trucuri, dimensiunea dezastrului devine ameţitoare - şi nu ne oprim aici. Numărătoarea continuă, pentru că în munţii noştri legea nu vrea să ajungă. Din 2003, de când Schweighofer a descins în România, statul a fost orb la acuzaţiile aduse companiei şi partenerilor ei, iar în aceşti 13 ani, în care pădurile ţării au fost puse la pământ cu complicitatea unor oficiali români, nu a plătit decât un singur om.
Gheorghe Deaconeasa: Acesta este jaful făcut de echipele de la Holzindustrie Schweighofer! Au tăiat pe alese, numai buşteanul gros, nu au curăţat parchetele; toate cioetele sunt necojite; au tăiat numai arbori de dimensiuni foarte mari. Ăsta este jaful făcut de Gerald Schweighofer!
Realizator: Aceasta este răzbunarea târzie a lui Gheorghe Deaconeasa, fost şef al Ocolului Silvic Voineasa, unul dintre cei 1.000 de parteneri români ai Schweighofer şi unicul om care se află în acest moment la închisoare din cauza business-ului ilegal cu păduri. Când a simţit că se strânge laţul în jurul lui, Deaconeasa a încercat să demonstreze lumii că vina nu e doar la el, că austriecii nu sunt chiar atât de curaţi cum pretind şi că dacă ştii unde să cauţi, ilegalităţile se văd cu ochiul liber.
Gheorghe Deaconeasa: Cei cu experienţă pot să-şi dea seama că au ales numai lemnul bun, lemnul de calitate superioară şi că au tăiat aici cantităţi nemăsurabile, pe care au refuzat să dea note de recepţie, au refuzat să cureţe parchetele. Uitaţi ce a rămas după ei!
Realizator: Înregistrarea nu i-a folosit la nimic. În urmă cu patru luni, Gheorghe Deaconeasa a fost condamnat la opt ani de închisoare în timp ce pe austriecii de la Holzindustrie nu i-a deranjat nimeni. Cazul deaconeasa devine însă foarte important, mai întâi pentru că arată la ce dimensiuni sunt uneori afacerile românilor cu Schweighofer.
Bogdan Tudor, preşedinte Nostra Silva: La un moment dat, IGPR-ul solicită de la Sebeş toate actele din contabilitate, toate actele care au însoţit masa lemnoasă, livrată de firmele lui Gheorghe Deaconeasa către fabrica de la Sebeş, dar răspunsul fabricii lui Schweighofer este halucinant, spune aşa: nu putem să înaintăm actele contabile care privesc relaţia comercială cu firmele precizate de voi, întrucât volumul este atât de mare, încâ am bloca activitatea contabilă a companiei Schweighofer.
Realizator: În al doilea rând, Gheorghe Deaconeasa e primul om de casă al Schweighofer, care vorbeşte deschis despre modul în care se desfăşoară businessul ilegal din munţii României.
Reporter: Cum i-aţi cunoscut prima dată?
Gheorghe Deaconeasa, fost şef Ocol Silvic Voineasa: Pe Schweighofer în 2002, 2001-2002. Eram şef Ocol. Atunci s-a făcut o întâlnire cu directorul Regiei Naţionale de atunci, cu mai mulţi şefi de Ocoale din zona aceasta. Cu Hunedoara, cu Sebeşul, cu mai mulţi. Ne-am cunoscut la Obârşia Lotrului. Deci, la vremea aceea, nu era omul care apare acum. Magnatul. Deci, atunci era un om carea investit în România, a făcut o fabrică
Realizator: Extraodinarele aventuri ale Holzindustrie în România şi ascensiunea lui Gerald Schweighofer, de la proprietar de fabrică la patron de imperiu, încep în 2003, când compania primeşte pe tavă, de la guvern, toate pădurile de răşinoase ale ţării. Semnează mai intâi contracte cu Romsilva, apoi cu ocoalele private, ajungând ca în 2015 să deţină monopol pe piaţă. Aruncând cu bani în stânga şi în dreapta, acuză Deaconeasa, austriecii reuşesc să găsească peste tot români dispuşi să închidă ochii şi să taie mult peste ceea ce permite legea pentru a satisface nevoia de lemn a companiei.
Gheorghe Deaconeasa: Veneau cu oferte. "Domnule, ce pădure ai acolo? Ce posibilitate?" În 10 ani erau poate cinci mii de metri cubi. "Bun, şi dacă noi aranjăm să luăm aceşti cinci mii în primul an?" "Vindem cinci mii în primul an". "Aranjaţi şi faceţi". Totul mergea pe aranjamente. Banii cum se făceau? Plăteau odată masa lemnoasă pe picior, la proprietar - obştea X. După ce plăteau asta, găseau firma care exploata. Aceste firme primeau în secunda doi: 500.000, 600.000, 700.000, un milion de euro.
Realizator: Acesta, recunoaşte Deaconeasa, a fost şi cazul lui. În 2005, pentru 400.000 de euro, le-a făcut austriecilor rost de o bucată de pădure în Munţii Lotrului. A tăiat-o ilegal şi a trimis lemnul direct la fabrica Holzindustrie de la Sebeş. Mai mult, totul ar fi fost livrat cu documente false, despre care, susţine Deaconeasa, şefii de la Schweighofer nu numai că ar fi ştiut, dar le-ar fi şi acoperit.
Reporter: Dacă intrau trei maşini într-un singur aviz, cei de la Holzindustrie nu îşi dădeau seama că au un surplus de materie?
Gheorghe Deaconeasa: Surplusul se astupa. Holzindustrie, omul, Gerald Schweighofer, nu ştiu care era pe fabrică, suna la băieţii din zona Covasna-Harghita, acolo se fac şmecheriile: "Băieţi am 300-400 de metri în plus". Se făceau avize.
Realizator: În plus, spune fostul şef de ocol, în fiecare zonă ar exista poliţişti care, ciudat, întorc ochii atunci când văd şirul de camioane cu buştean îndreptându-se spre fabricile Schweighofer.
Gheorghe Deaconeasa: O coloană de zece maşini, de 400 de metri cubi, să treacă zece maşini prin trei puncte de control şi tu să nu verifici să vezi: "Bă, stai, opreşte, stai să vedem avize!"?
Realizator: Când Gheorghe Deaconeasa a terminat cu bucata de pădure din Munţii Lotrului, în urmă a rămas prăpăd. Oficial, între 2005 şi 2012, numai Deaconeasa le-a livrat austriecilor peste 800 de camioane de lemn, parţial tăiat ilegal. Neoficial, cantitatea ar fi aproape dublă, dar, din birourile şefilor Holzindustrie nu se zăreşte niciun munte golit, niciun lemn tăiat ilegal, nicio aşchie fără documente intrată în fabrica de la Sebeş şi, cum am spus, în mod ciudat, compania austriacă nu a fost deranjată de nimeni. Nici în acest dosar, nici în altele.
Dan Banacu, director Holzindustrie Schweighofer Baco: În relaţia cu noi, aceşti furnizori nu ştim să fi încălcat legea, pentru că relaţia noastră cu ei este prin contracte. Noi nu am fost citaţi în niciun fel, nici ca martori, nici ca păgubiţi. În niciun fel.
Reporter: Adică dumneavoastră ştiaţi ce fel de afaceri duc aceşti oameni şi compania a continuat să facă afaceri cu ei?
Dan Banacu: Avem nenumărate solicitări de la diverse organe ca să punem documente la dispoziţie şi facem acest lucru, dar asta nu înseamnă că noi suntem vizaţi ca şi cumpărători de rea credinţă sau în vreo situaţie în relaţiile acestea.
Reporter: Nu, dumneavoastră numai finanţaţi.
Dan Banacu: Dar nu îi finanţăm pentru activităţi ilegale.
Realizator: Şi, totuşi, afirmaţia nu este chiar adevărată. Deşi Gheorghe Deaconeasa era cercetat încă din 2009 pentru tăieri ilegale, austriecii au continuat să îi ofere contracte pentru achiziţionarea de lemn până în 2012, ba chiar i-au şi primit buştenii. Aceiaşi despre care procurorii susţin că ar fi fost tăiaţi fără documente. Mai mult, într-o filmare cu camera ascunsă, magnatul Gerald Schweighofer recunoaşte că le-a mai scăpat câte un contract către firme suspectate de ilegalităţi.
Gerald Schweighofer: Plăţile în avans. Când am venit în România, am făcut diferite plăţi în avans. Nu existau tractoare, oamenii nu aveau bani... Ca să începem afacerea, a trebuit să investim mult şi am pierdut mult. Şi trebuie să îl critic pe Karl Schmidt pentru că, poate, a fost orb. Sau nu ştiu ce să spun despre el. A dat oamenilor bani şi noi am pierdut banii aceia.
Gerald Schweighofer: A dat oamenilor bani şi noi am pierdut banii aceia. Fără să verifice acei oameni... Sigur, a fost greşeala noastră. Poate că şi noi am fost orbi. Trebuie să spun că eu am încredere în angajaţii mei, dar au şi fost mulţi care... Poate n-am făcut schimbări la momentul potrivit, am avut încredere şi am luat lucrurile prea uşor.
Realizator: Cu toate plasele pe care le-ar fi luat şi de care se plânge, patronul Holzindustrie Schweighofer a continuat să-şi sporească averea de pe urma pădurilor noastre, pe unele exploatându-le, pe altele cumpărându-le. În ultimii 10 ani, cu sfaturi şi rapoarte de la avocaţi din firme internaţionale, patronul austriac a devenit unul dintre cei mai mari proprietari de păduri din România. Are 14 mii de hectare de teren forestier, o suprafaţă uriaşă, dar cu probleme, spun cei care i-au urmărit achiziţiile. Pe de o parte, în ea intră şi trei munţi pe care Schweighofer i-a cumpărat de la Gheorghe Deaconeasa şi care fuseseră retrocedaţi ilegal, a dovedit-o justiţia. Pe de altă parte, ar mai fi şi câteva mii de hectare luate de austriac de la asociaţii istorice de proprietari, obşti şi composesorate, ceea ce este cam interzis de lege. Asta, însă, nu i-a deranjat nici pe notarii care au parafat documentele, nici pe oficialii români care i-au recunoscut lui Schweighofer dreptul de proprietate.
Bogdan Tudor, preşedinte Nostra Silva: Întrebarea a fost clară: 'bun, de ce aţi intrat şi aţi cumpărat proprietăţi ale comunităţilor istorice de proprietari, obşti de moşneni, composesorate?', pentru că legea prevedea că nu se pot înstrăina. Gerald Schweighofer s-a făcut că nu ştie, a dat nişte telefoane, mă rog, până la urmă nu au avut o justificare, decât că avocaţii au spus că e în regulă.
Gerald Schweighofer, proprietar Holzindustrie Schweighofer: Avem doi avocaţi care verifică toate actele şi care ne spun ce putem cumpăra. Primul lucru va fi să mă îndrept împotriva lor, dacă mi-au recomandat greşit şi am plătit mulţi bani ca să verifice dacă o tranzacţie e legală sau nu. Fiecare pădure a fost verificată de două ori de avocaţi. Ei făceau un raport şi, dacă raportul era bun, noi făceam achiziţiile.
Realizator: Directorul Holzindustrie Schweighofer România neagă şi el orice ilegalitate în tranzacţiile cu păduri şi aruncă vina în curtea avocaţilor care i-au sfătuit să cumpere propietăţile.
Dan Banacu, director Holzindustrie Schweighofer Baco: Pentru fiecare caz, dacă aceste contracte de vânzare-cumpărare ar fi fost ilegale, ele ar fi fost lovite de nulitate. Noi suntem proprietarii acestor suprafeţe de teren, în condiţiile legii.
Reporter: 'În condiţiile legii', legea nu permite această vânzare.
Dan Banacu: Ele nu sunt contestate în acest moment. Ele nu sunt contestate şi nu există niciun caz în momentul acesta.
Reporter: Şi dumneavoastră nu aveţi nicio problemă cu chestia asta.
Dan Banacu: Dar dacă ele sunt, dacă noi am respectat legea la achiziţia lor! Dumneavoastră spuneţi că este o lege, sunt specialişti care spun că tranzacţia a fost legală.
Realizator: Procurorii români îl contrazic, însă. În 2015 au întocmit un raport care arată că toate pădurile cumpărate de austrieci, de la obştile din Argeş, Hunedoara, Harghita şi Prahova, au fost achiziţionate ilegal şi, prin urmare, tranzacţiile sunt nule, dar nu se poate face nimic până nu se găseşte un oficial român care să aibă curajul să îi dea în judecată pe austrieci.
Reporter: De ce nu a făcut nimeni chestia asta, până acum?
Bogdan Tudor: Eu am impresia că le e frică de compania asta, pentru că au văzut că se bucură de protecţie la nivel înalt, şi atunci un procuror, un prefect, un director de direcţie silvică, un director din Ministerul de Finanţe, nimeni nu îşi asumă responsabilitatea asta şi nici nu au curajul necesar. Statul român nu este în stare să îşi apere proprietăţile sale, prin nişte litigii eficiente în urma cărora să readucă în patrimoniul statului terenuri forestiere care au făcut obiecul unor infracţiuni, unor grupuri de crimă organizată.
Realizator: Peste ani s-a vorbit mult despre grupările de crimă organizată care au acaparat reţeaua de furnizori a companiei Holzindustrie Schweighofer. Chiar şi inspectorii de mediu care au verificat anul trecut fabricile de la Sebeş şi Rădăuţi au găsit nereguli, doar că acela a fost primul control făcut în curtea austriecilor în ultimii 10 ani.
Oficial Ministerul Mediului: După câteva luni de investigaţii inspectorii din teritoriu au ajuns la concluzia că exista o filieră care 'spăla' lemnul. Cu alte cuvinte, transforma lemnul ilegal care intra în fabrica Holz în lemn legal, şi din grupul ăsta se pare că ar face parte oameni din ocoalele silvice, agenţi economici parteneri şi oficiali din compania austriacă, şi reprezenanţi în teritoriu ai companiei.
Realizator: 'Şi nu numai ei', ne spune un personaj care a făcut ani buni parte din această reţea.
-: Îmi pare rău că am lucrat cu ei, dar acum nu am ce face. Ei au lucrat politic, au venit cu bani puţini şi acum au bani mulţi. Nu zic, au păpat toţi de pe urma ăstora de la Holz, dar la un moment dat au sărit calul. Eu am spus că treaba nu o să fie bună. Toată lumea a venit, când a fost vorba de împărţit. Când se trag ponoasele, au fugit toţi. Păi, stai, măi nesimţitule, da' tu pădurar nu ştiai ce se întâmplă, tu şef de Ocol şi, tot aşa, mai sus, până la austrieci?
-: Tu şef de ocol şi, tot aşa, mai sus, până la austrieci? Oricum trebuia să bubuie odată şi odată! Lucrurile nu pot să rămână aşa!
Realizator: O să-l numim Claudiu. Nu-i putem dezvălui identitatea pentru că se teme de represalii împotriva lui şi a familiei, dar, după opt ani de afaceri cu Holzindustrie Schweighofer, a hotărât că e de ajuns, trebuie să vorbească, să spună tuturor cum se fac profiturile de milioane de euro şi cum s-a clădit un imperiu din munţii noştri. Pe scurt: prin furt şi lemn exploatat ilegal - spune Claudiu şi precizează: cine îşi face iluzii că fărădelegile au încetat, se înşeală; ele continuă chiar şi acum, în timp ce noi vorbim.
Claudiu: Se fură în continuare! Nu s-a schimbat nimic sau aproape nimic. Păi, eu, acum ceva timp, am avut o partidă de 900 de metri cubi şi am livrat 1.500! Şi lemnul s-a dus la ei la fabrică. Şi m-au plătit, că mi-au cubat lemnul.
Reporter: Păi şi pe drum, dacă te oprea cineva?
Claudiu: N-aveai nicio treabă, nu au posibilitatea să măsoare în drum! Păi uite, de la 41 la 55, erau 14 metri cubi care nu aveau provenienţă legală. Fizic, lemnul exista. Pe hârtie, nu. Şi ei îmi plăteau şi transportul, tot. Pentru 55 de metri cubi mi-au plătit.
Reporter: Deci ei vă încurajau să faceţi schema asta.
Claudiu: Nu că mă încurajau, mă obligau să fac chestia asta!
Realizator: Cu alte cuvinte, austriecii ar fi acceptat lemn ilegal ştiind că e lemn ilegal. Metode de albire, spune Claudiu, sunt multe: scăderea în acte a calităţii, mărirea facturilor de transport sau folosirea de avize false, care să ateste că buştenii provin din alte zone ale ţării, de unde ar fi fost recoltaţi legal. Aşa ar fi intrat în fabricile Holzindustrie munţi întregi, iar românii care aveau businessuri colaterale au fost părtaşi la furt, unii de bună voie, alţii, siliţi de împrejurări.
Claudiu: Au venit la agenţii economici şi au spus aşa: " Vrei să-ţi dau de lucru, tu, firmă română? Te angajezi şi la noi!" Au încercat să facă treburi (n. r. - ilegale) între ei cât mai puţin şi să pună în groapă românii. Prin multe companii şi oameni angajaţi la firma lor, austriecii au făcut mulţi bani.
Realizator: Cât de mulţi, e greu de spus, dar poate fi estimat. Doar la controlul de acum doi ani, de la Sebeş, s-a găsit în acte urma a 160.000 de metri cubi de lemn de provenienţă ilegală, adică vreo şase blocuri turn. Inspectorii de mediu susţin că buşteanul provenea din Munţii Maramureşului, odinioară una dintre cele mai bogat împădurite zone ale României; azi, priveliştea care te întâmpină îi strânge inima. Culmile rase poartă ca nişte răni urmele utilajelor grele care au târât peste ani păduri falnice, frunoase, vitale, şi fiecare copac căzut a umplut cu încă puţin buzunarele băieţilor deştepţi, care îşi trăiesc liniştiţi, nederanjaţi, netulburaţi de remuşcări viaţa de lux.
Claudiu: 160.000 de metri cubi să pui în vânzare, fără niciun act, e o cantitate imensă. Şi asta e doar ce s-a reuşit să fie descoperit, pentru că multe alte documente nu au fost predate, deşi au fost cerute în timpul investigaţiei.
Realizator: Cei 160.000 de metri cubi furaţi din Munţii Maramureşului au fost transformaţi în cherestea. Cheresteaua a fost vândută în ţară şi pe la străini. Nişte conturi austriece s-au rotunjit cu câteva milioane de euro, iar din aceste conturi s-au hrănit mulţi români care şi-au jefuit propria ţară ca să poată primi bonusul substanţial oferit de companie.
Claudiu: Dacă aduci 250 de metri cubi, îţi dăm 10 lei. Dacă aduci 500, îţi mai dăm 5 lei. La trei luni, cumulăm cei 5 lei cu 8 lei, era o afacere bună, ca să nu mai spun că ofereau bonusuri pentru proprietarii de pădure, să fie siguri că şi ăia vând tot la ei. De pe urma sistemului ăstuia cu bonusuri a înnebunit lumea! Şi au tăiat pădurile care cum a vrut. La tv, l-am văzut pe un director spunând că nu ştia ce se întâmplă în păduri. Cum să nu ştii, mă, mincinosule!
Realizator: În birourile Holzindustrie Schweighofer însă aceste bonusuri înseamnă doar o recompensă pentru performanţă, în niciun caz încurajarea ilegalităţilor. Ne-o spune directorul român al companiei.
Dan Banacu, director Holzindustrie Schweighofer Baco: Lemnul este adus numai cu documente şi pe baza documentelor de punere în /.../ şi pe baza verificărilor pe care le putem face şi noi şi furnizorii şi organele de control. Nu putem cumpăra de la un furnizor care a cumpărat 1.000 de metri de lemn din pădure să cumpărăm 1.500
Reporter: Chiar aţi făcut-o!
Dan Banacu: Nu putem, pentru că dacă el face acest lucru, noi putem verifica oricând că această cantitate este mai mare decât lemnul pe care l-a avut la licitaţie şi putem automat fie să sesizăm noi organele, fie că să oprim colaborarea în momentul în care...
Reporter: Aţi sesizat vreodată organele pentru chestiunea asta?
Dan Banacu: Ele se văd, documentele astea se văd, sigur că da.
Reporter: Domnule director, eu v-am întrebat dacă aţi sesizat.
Dan Banacu: Sunt situaţii pe care nu vi le pot... Nu am un răspuns acum, dar sunt lucruri care se văd pe hârtie. Oprim această colaborare în clipa în care ceva nu este în regulă.
Realizator: Claudiu spune însă că până acum doi ani el n-a auzit de vreun control intern sau extern făcut în fabricile Schweighofer şi crede că afacerile murdare, bazate pe o lăcomie care depăşeşte orice închipuire, nu vor putea fi oprite decât în ziua în care vor fi retinuţi şi pedepsiţi capii mailor reţele, nu hoţii de ocazie care mai ies din pădure cu o căruţă de lemne pentru sobă.
Claudiu: Uită-te la Karl Schmidt, a păţit ceva? El este cel care a pus bazele aici. El ţinea reaţiile pe tot segmentul lor. Peste tot era linişte. Când mergea la Bucureşti, peste tot i se deschideau toate uşile.
Realizator: Într-adevăr, după scandalul de anul trecut, când a fost filmat în timp ce negocia lemn tăiat ilegal, fostul director Karl Schmidt a prăsit şi compania Schweighofer, şi România, dar schimbările s-au oprit aici. Uşile oficialilor români din diferite instituţii ale statului au continuat să fie deschise, susţine un om de afaceri care a simţit pe propria piele ce însaeamnă forţa acestei companii. A încercat să-şi facă loc la el în ţară pe piaţa de porelucrare a lemnului, dar a ajuns să fie alungat şi umilit.
Claudiu: Noi mergem pe lege şi ei merg pe pile politice! Au susţinerea lor, nu ştiu cât dracu' au, dar sigur au şi ne lucrează de nu ne vedem. Ne scot din licitaţii sau ne spun "acolo vezi nu te băga". Pui capul jos? Îl pui. Au fost firme care s-au dus cu jalba în proţap la ei. Domnule, sunt o firmă mică, românească, nu-ţi fac concurenţă. Uite, atât îmi trebuie şi mie, ca să supravieţuiesc. Restul poţi să îl ei tu, cât vrei. Aşa am ajuns în ţara asta, să ne rugăm de ei? Eşti cu ei, e bine! Nu, te fac praf la licitaţii!
Realizator: Timp de câteva luni, a încercat să facă legal o afacere cu cherestea, dar, după ce a pierdut licitaţie după licitaţie, a înţeles că nu va reuşi niciodată şi a ajuns şi el la concluzia că între cinste şi supravieţuire va trebui să o aleagă pe a doua. Aşa că a căzut la întelegere cu una dintre filierele care livrează lemn la austrieci.
Claudiu: Le-am dat ceva lemn şi lor, ca un fel de taxă de protecţie. Le-am dat de unde am putut. Strângând din dinţi le-am dat, ca să mă lase în pace. Că, altfel, mă călcau în picioare. Au susţinere mare. Chiar dacă s-a modificat Codul Silvic şi e noua lege, încă mai fac prostii. Ştiu oameni care au primit controale de la ANAF pentru că au deranjat. Dumneata înţelegi?
Realizator: Probleme şi controale comandate ale ANAF a avut şi omul de afaceri Emil Iugan, a cărui familie deţine o importantă fabrică de prelucrare a lemnului lângă Bistriţa. S-a întâmplat, spune el, după ce a susţinut deschis noul Cod Silvic şi înăsprirea pedepselor pentru tăierile ilegale.
Emil Iugan, patron firmă: Am avut un control în care tema a fost clară: desfiinţarea firmei, închiderea activităţii. Am fost verificat şi răsverificat, şi nu oricum, foarte exigent şi în repetate rânduri. Am fost şi sunt susţinătorul programului Sumal, urmărirea lemnului, verificări. Pentru unii poate am deranjat, dar nu îmi pare rău ce am sustinut. Am nişte principii de la care nu abdic.
Realizator: Doar că aceste principii îl adâncesc într-un conflict care arde mocnit şi care riscă să îl mistuie în orice moment.
Emil Iugan: Nu mă expuneţi tare, că dumneavoastră vă duceţi şi eu rămân şi sunt forţe puternice în ţara asta care, nu e vorba de mine, că eu sunt produs până la urmă expirat, deşi nu mă las aşa uşor, dar este vorba de sutele de oameni care sunt în spatele meu, pentru ei lupt.
Reporter: Presiunile astea care au fost făcute pe dumneavoastră au nume sau sunt doar nişte instituţii?
Emil Iugan: Sunt instituţii şi în spatele lor sunt interese şi nume.
Reporter: Ce fel de interese?
Emil Iugan: Care ne-au adus în situaţia în care suntem. Le ştiţi şi dvs.
Reporter: Români?
Emil Iugan: Români vânduţi, trădători fără niciun fel de principiu. Nu-i interesează de ţară, de glie, de oameni, de sate, de ce se întâmplă.
Realizator: De asta-l doare sufletul acum, că el a încercat din răsputeri să facă lucruri bune pentru familie, pentru ţară, pentru comunitatea în care trăieşte. În fabrica lui, deschisă acum 26 de ani, lucrează opt sute de oameni, toţi de-ai locului şi n-ai să întâlneşti unul care să spună o vorbă rea despre Emil Iugan, pentru că el nu numai că dă de lucru comunităţii, dar mai are şi grijă de localitate, fără să i-o ceară nimeni. An de an, curăţă văile şi albiile râurilor de uscături, pe care le arde ca să ofere gratuit căldură blocurilor ANL, policlinicii şi şcolii din comună, dar, având în faţă colosul tot mai puternic al austriecilor, îi vine din ce în ce mai greu să supravieţuiască şi se simte singur în tot chinul lui de a salva o zonă şi o ţară în care ar vrea să-i crească şi nepoţii, şi copiii nepoţilor lui.
Emil Iugan, patron firmă: Sunt dezamăgit de naivitate şi uşurinţa cu care ne-am înstrăinat resursele. Prin 2002 a apărut prima fabrică a Schweighofer-ului. Numai că, odată cu punerea în funcţiune a primei fabrici, a apărut şi contractul pe termen lung. Dintr-odată noi am fost trataţi ca oameni de mâna a doua. Întâi ei îşi alegeau din aceştia ce voiau, şi ce rămânea licitam noi.
Reporter: Şi după ce s-a înfiinţat a treia fabrică?
Emil Iugan: Dacă se mulţumeau cu o fabrică sau cel mult două. Să fii lăsat şi la români cât de cât o bucată din resursă, să putem supravieţui. Nu s-au mulţumit, au vrut să aibă cam prea mult, să aibă totul.
Realizator: Şi chiar au tot. Monopol pe piaţa de răşinoase a ţării. În jurul fabricilor Schweighofer, tot ce este românesc moare, dar austriecii continuă să nege că ar avea vreo vină şi se laudă că nu au făcut decât un business bun, şi pentru ei şi pentru România.
Reporter: Ce a avut de câştigat România după 13 ani de Holzindustrie Schweighofer?
Emil Iugan: Nu cred că a avut mare câştig, dar pierdere avem suficient de mare, care să ne îngrijoreze, să ne dea un semnal, măcar de aici încolo să fim mai atenţi la ceea ce facem cu resursele din România. Trebuie să fim conştienţi de un lucru: nu austriecii au tăiat pădurea. Au tăiat românii noştri, susţinuţi, toleraţi, întreţinuţi de autorităţile române - stat care nu şi-a înţeles menirea. Funcţiile statului au un rol, trebuie să vizeze interesul naţional.
Reporter: Unde este interesul naţional în această problemă?
Emil Iugan: Nu îl văd nicăieri, în cele mai multe locuri. Decât o lozincă. Nici lozincile nu le mai ştim rosti cum trebuie, nu că să le trăim.
-: Trebuie să facem ordine. Şi se poate face ordine!
Realizator: Exact asta încearcă să facă acum, în felul lor, ucrainenii - ordine. Şi în sistem şi în bucata lor de Carpaţi, pe care, acum şase ani, a pus ochii şi mâinile, evident, compania austriacă Holzindustrie Schweighofer. În primăvara acestui an, chiar în perioada în care ţara ne rea răvăşită de inundaţii, iar victimele dădeau vina pe defrişări, pe reţelele de socializare a început să se rostogolească o imagine care a crescut pulsul românilor. Surprinsă din satelit, se vedea acolo diferenţa dintre Carpaţii noştri şi Carpaţii lor. Unii - goi-goluţi, ceilalţi - plini-plinuţi. Am trecut şi noi graniţa în Ucraina să vedem minunea, dar nu a trebuit să ne avântăm prea mult ca să constatăm că fotografia arăta doar o bucată de adevăr, iar problemele de la noi erau replicate la ei.
Nicolai Peticenko, activist: Munţii noştri au rămas chei. Din cauza aceasta avem inundaţii, probleme meteo. S-a tăiat pădurea în care erau căprioare, mistreţi etc. Astăzi, nu vântul este de vină pentru dispariţia lor, ci defrişările care le distrug habitatul. Acum o să vedem cât s-a defrişat. Eu cred că 30% din pădure nu mai există.
Realizator: Dar amploarea dezastrului se modifică pe măsură ce tabloul se completează, iar activistul Nicolai descoperă, odată cu noi, că realitatea este chiar mai cruntă decât credea.
Nicolai Peticenko, activist: Mamă! Este dezastru! Dacă priveşti de aici, pare că este pădure în toată regula. Dar din dronă se vede că s-a tăiat tot ce se putea tăia şi au rămas nişte găuri imense.
Nicolai Peticenko: Acesta este haos! Aici, au tăiat peste 80%.
Realizator: Este vina lor, se enervează Nicolai, a liderilor ucraineni care au pactizat cu duşmanii pădurilor.
Nicolai Peticenko: Cu ani în urmă, nu a fost aşa ceva. Defrişările masive au început de când a venit Schweighofer.
Realizator: Şi de atunci, an de an, din Ucraina au dispărut câte un milion de metri cubi de lemn, adică s-a defrişat echivalentul a 5.000-6.000 de terenuri de fotbal.
Nicolai Peticenko: Toate vagoanele cu lemn pleacă în România.
Realizator: Mai precis, la fabrica Schweighoferde la Rădăuţi şi, astfel, soarta Ucrainei a urmat-o, pas cu pas, pe cea a României. Ţara a rămas fără pădure, întreprinderile fără materie primă, iar localnicii cu aerul şi locurile de muncă rarefiate.
Nicolai Peticenko: Eu nu ştiu la ce se gândesc oamenii aceştia. Să facă bani, cât mai mulţi bani! Dar ce lasă în urmă? Pădurea asta se va reînnoi în 100 de ani. Dar ce vor face copiii noştri?
Realizator: Kievului, însă, ca şi Bucureştiului, puţin îi pasă. Biznis cu austriecii fac reprezentanţii poporului, ca să câştige reprezentanţii, nu şi poporul, şi tot ca-n România, se fură ca-n codru. Cam jumătate din ce se taie este ilegal - spune Nicolai. Se vede după lipsa marcajelor.
Nicolai: Ăsta nu are.
Reporter: Deci, ăsta-i furat!
Nicolai: Nici aici, nimic, şi aici, nimic, nici aici, şi ăsta. Ce-i asta? Uitaţi, eu vă arăt cum trebuie să fie. Aici, dacă are ştampilă. Ăsta e legal. Dar priviţi, la ăsta micuţ a pus, la cel mare nu a pus. Un metru cub de stejar din ăsta cumpărat din pădure, costă 200 de dolari, dar dacă din buşteanul ăsta faci scânduri ajunge la 400 de dolari metrul cub. Un stejar ca ăsta are cel puţin 1,5 metri cubi. Aşa că aici se fac bani mulţi, pentru că jaful e de proporţii!
Realizator: Exact ca la noi! Versanţi întregi au fost raşi în Carpaţii Ucrainei, începând de la graniţa cu România şi până departe. Cât de departe n-a calculat nimeni, dar măcar ei au avut o scuză: războiul! În urmă cu aproape trei ani, în Ucraina izbucnea revoluţia împotriva puterii pro-ruse. În luptele de la Kiev, Mihaylo Gavrilyuk a condus batalionul războinicilor cazaci din Bucovina, şi după un incident sângeros a devenit o legendă. Imaginile cu el prins, torturat şi umilit de trupele speciale au făcut înconjurul lumii.
Mihaylo Gavrilyuk, liderul activiştilor cazaci: M-au bătut, m-au lăsat în pielea goală pe un ger crunt. Şi-au bătut joc de mine. Mi-au tăiat şuviţa căzăcească.
Realizator: Câteva luni mai târziu, Crimeea era anexată de ruşi, iar în estul ţării începea războiul. Mihaylo pleca pe front avându-l alături ca tovarăş de arme pe Serghei zis Cosmos, un cazac cu sânge românesc, care spune despre el că e greu de ucis.
Serghei Felcin: Fiecăruia îi este scris când va muri. Nimeni nu moare mai devreme.
Reporter: Tu crezi în asta!
Serghei Felcin: Eu ştiu. Am fost la război şi în 14 luni n-am nicio zgârietură.
Reporter: Ce simbolizează şuviţa asta de cazac?
Serghei Felcin: Fiecare centimetru înseamnă 10 oameni ucişi.
Realizator: Dar în timp ce atenţia tuturor era concentrată pe zona de conflict, restul teritoriului devenea o pradă uşoară pentru diverse interese străine. Aceea a fost perioada în care exportul de lemn ucrainean s-a triplat, ajungând la o cifră record: 3,5 milioane de metri cubi într-un an, valorând 262 de milioane de dolari, iar cea mai mare parte din acest lemn a intrat în România. Când s-au întors de la război, Mihaylo şi cazacii lui au fost primii care au înţeles că în lipsa lor cineva scosese la vânzare interesul naţional.
Mihaylo Gavrilyuk: În timp ce unii au murit, alţii s-au îmbogăţit!
Igor Vlad: Ei au alunecat spre putere pe sângele unor oameni. Aşa că fură cât de mult pot astăzi, fiindcă ar putea pierde puterea. Fie îi dă poporul jos, fie vine Putin peste ei.
Realizator: Aşa că luptătorii ucraineni au trecut imediat la măsuri. Prima a fost paşnică: o campanie media extrem de puternică pentru a arăta cât de mult îi doare ceea ce se întâmplă în ţara lor. Mihaylo Gavrilyuk a fost desemnat imaginea campaniei.
Mihaylo Gavrilyuk: Luptăm pentru patrie şi pentru neamul ucrainean! Suntem împotriva celor care se îmbogăţesc jefuind acest popor tot mai sărac şi care nu mai ştie cum să supravieţuiască zilei de mâine.
Realizator: Mesajele patriotice au prins rapid rădăcini şi sentimentul de revoltă s-a extins. Cazacii au strâns adepţi şi i-au antrenat, pregătindu-se inclusiv pentru acţiuni în forţă, în cazul în care puterea continua să-şi vadă de propriile interese şi de conturile umflate, iar puterea exact asta a făcut. De la liderii mici până la liderii mari, nimeni nu părea să înţeleagă mesajul. Aşa s-a ajuns la gesturi extreme, la limita legii. I-au aruncat în tomberoane pe toţi funcţionarii pe care i-au considerat corupţi şi vânduţi intereselor străine, şi, după ce au terminat cu ei, au blocat calea ferată din regiunea Cernăuţi, pentru ca niciun vagon cu lemn ucrainean să nu mai părăsească ţara.
Igor Vlad, activist cazac: Eu am condus această acţiune controversată. E vorba, totuşi, de un punct vamal. Calea ferată de la Vadul Siret înseamnă graniţa cu România. M-au sunat de la Kiev şi m-au ameninţat de la cel mai înalt nivel.
-: Am crezut că o să mă bage la închisoare pentru 15 ani.
Realizator: Abia atunci liderii din Bucovina au înţeles că nu e de glumă şi le-au dat activiştilor dreptul de a face controale în păduri şi în industria forestieră. Cazacii au adunat probe ca să demonstreze infracţiunile statului şi prima lor sursă a fost Grigore, un om care trăise mult şi bine din gaterul lui, până când compania Schweighofer i-a făcut şi lui ce le-a făcut moţilor din Apuseni.
Grigore, fost proprietar de gater: Satul nostru a rămas fără lucru. La noi în sat au fost opt gatere. Au rămas două.
Realizator: Şi tot ca românilor de peste munte, îi creşte tensiunea când vede cum îi trec prin faţa porţii în fiecare zi şiruri de camioane pline ochi cu lemn neprocesat. În final, profitând de faptul că locuieşte chiar la buza pădurii, şi-a instalat o cameră de supraveghere ca să strângă dovezi despre transporturi ilegale.
Grigore: Camera filmează drumul, de aici până acolo.
Realizator: În fiecare seară, la şase, se aşează în faţa monitoarelor. Ştie că orice buştean care iese din pădure după această oră a fost tăiat ilegal, pentru că nu mai are cine să-i pună cipul cerut de lege, iar bariera de la liziera pădurii trebuie să fie închisă - aşa stă, noapte de noapte, şi cum apare ceva, îi anunţă pe cazaci. Arhiva sa cu dovezi e impresionantă. A surprins nu numai amploarea fenomenului, ci şi legăturile strânse dintre toţi: pădurari şi miliţieni, care îi avertizează pe şoferii de camion că Grigore are camera.
Grigore: Când trecea camionul cu lemne, ei puneau... Iată, s-a văzut! Acopereau cu ceva camera. Şi pe urmă când n-am fost acasă, mi-au rupt-o.
Realizator: Mai târziu, hoţii i-au incendiat şi maşina. Dar Grigore nu se lasă intimidat. El îşi face datoria, îi cheamă pe cazaci şi împreună trec la acţiune, perfect legal, pentru că statul le-a dat voie să controleze. Urmăresc camioanele cu lemn suspect. Le opresc, cer documentele şi îi iau la rost pe şoferi. Se duc în pădure după sunetul drujbei.
-: S-a auzit cum taie pădurea. Vedeţi ce au făcut? Au fugit! dacă aveau documente care să confirme că taie legal, nu fugeau! Băieţi, arătaţi-vă, ieşiţi fără frică! Acum 10 minute, cei care au făcut dezastrul erau încă aici. Focul la care au stat încă mocneşte. Se vede că acest tractor tomai a tras buşteni, a fost abandonat aşa, în noroi. Pădurea de aici a fost rasă în numai două luni.
Realizator: Îi confruntă pe hoţi, le iau datele personale şi numerele de la maşini şi le fac plângere penală.
-: Ce tăieri sunt astea?
-: Eu nu ştiu.
-: Cum nu ştii?
-: Ni s-a spus că e igienizare.
-: Uite ce gaură aţi făcut aici! Ţi se pare că ăştia erau copaci putrezi?
-: Nu ştiu eu. Nu mă pricep.
-: Hai, recunoaşte, copacii ăştia n-aveau nicio problemă! Aţi tăiat tot! Recunoşti?
-: Văd şi eu că sunt verzi.
-: Lucrezi oficial în acest ocol?
-: Nu.
Realizator: Intră în pădure, verifică loturile şi strâng dovezi despre crima comisă.
-: Se exportă chiar şi cedru de Carpaţi, specie protejată. Ia uite ce rămâne!
-: Da, aici a fost un copac de toată frumuseţea!
-: Cei din sistem, care ar trebui să apere pădurea, sunt chiar infractorii care o distrug. Din păcate, au ras copaci a căror tăiere e interzisă. Numai aici sunt zeci de cioate, unele ascunse sub cetină.
Realizator: Periodic, se duc peste autorităţile locale ca să le tragă la răspundere, iar ele dau din colţ în colţ.
-: Aveţi vreo explicaţie pentru faptul că cioatele sunt nemarcate?
-: Depinde ce tăieri au fost!
-: Documentele arată că acolo au fost tăieri de igienizare.
-: Dar s-a tăiat lemnul bun, iar cel putred a rămas, inclusiv specii protejate de lege.
-: Am dreptul să nu vă cred?!
Realizator: Dar cele mai mari acţiuni le au în vamă, unde stau şiruri nesfârşite de vagoane pline cu lemn, ce urmează să treacă graniţa spre România. Se duc la fabrica Schweighofer din Rădăuţi - susţin cazacii.
-: Sunt şi buşteni cu cip, dar cei mai mulţi sunt fără cip. A, uite, văd unul.
Realizator: Au găsit cantităţi uriaşe de buşteni nemarcaţi, dar şi metodele prin care se fură lemnul ucrainean cu complicitatea autorităţilor.
-: Aveţi lemn comercial amestecat cu lemn de foc! vagoane întregi fără cipuri! Ditamai buştenii!
-: Lemnul ăsta trebuia să aibă cipuri.
-: Nu-i problema noastră.
Realizator: Autorităţile vamale sunt obligate, totuşi, să le pună documentele la dispoziţie. În ele, spun cazacii, au descoperit, stupefiaţi, cum minte statul ucrainean ca să-i facă o favoare companiei austriece.
Serghei Felcin, activist cazac: Lemnul bun îl cumpără ca lemn rău. În documente e trecut ca lemne de foc, dar, în mare parte, e lemn bun.
-: Vedeţi vagonul ăla arhiplin? Buştenii ăia sunt trecuţi ca lemn de biomasă. Adică, lemn prost. Gunoi, practic. Dar, în realitate, uite ce frumuseţe de buşteni!
Realizator: Şi la ei, ca şi în România, însă, legea nu e pentru toată lumea. Cu toate dovezile adunate, cei implicaţi în jaful din păduri scapă basma curată. Pentru că îşi plătesc unde trebuie taxa de protecţie. Bani grei, spun cazacii. Mafia lemnului are de unde. Se vede bine în cartierul de lux din Cernăuţi, în care locuiesc toţi administratorii pădurilor de stat.
Nicolai Peticenko, activist: Un simplu pădurar are câteva vile. Iată, prima casă, a doua, a treia şi a patra.
Reporter: Toate sunt ale lui?
Nicolai Peticenko: Da. Casele, împreună cu lacul, valorează în jur de 500.000 de dolari. Dar mai are şi câteva maşini: BMW X5, Toyota RAV, Suzuki JIMNY, maşini de teren, două Cadillac-uri.
Reporter: Şi ce salariu are?
Nicolai Peticenko: 200 de dolari pe lună! Şi nici copiii, nici soţia lui nu lucrează. Stau acasă.
Realizator: Şi asta e doar la Cernăuţi, spun activiştii. Lanţul corupţiei se întinde, însă, până la Kiev. S-a văzut asta când Ministerul Mediului s-a făcut că dă curs plângerilor primite. A trimis nişte inspectori în zonă, care au mimat verificarea acuzaţiilor şi după cinci zile au venit cu verdictul.
-: Nu s-a găsit nicio neregulă.
Nicolai Peticenko: În cinci zile au verificat toate pădurile Bucovinei? În cinci zile ai timp doar să te îmbeţi prin restaurante. Ceea ce au şi făcut. Noi am aflat şi restaurantul în care au petrecut.
Realizator: Aşa stând lucrurile, se explică de ce, nu o dată, tot ei, militanţii, au tras ponoasele după ce i-au dat pe hoţi în vileag.
Nicolai Peticenko: De multe ori au vrut să îmi însceneze tot felul de chestii. Iată un exemplu, când au vrut să mă aresteze. Am un teren mic în parcul naţional şi acolo mi-au "plantat" pe ascuns câteva cioate, şapte bucăţi. Ar fi fost suficiente cinci, ca să înfund puşcăria. Şi, când au venit inspectorii, le-am demonstrat făcătura. Altă dată, mi-au pus pistolul la tâmplă şi m-au bătut timp de trei ore.
Igor Jijian, activist: M-a aşteptat în scara blocului cu tip cu faţa ascunsă în glugă. M-a lovit puternit, lângă ochi. Şi alţi doi m-au atacat din spate cu nişte bâte de fier.
Alexei Nemtinov, activist: Am fost atacat de opt persoane. Au tras în mine de patru ori.
Reporter: Şi un glonţ a nimerit...
Alexei Nemtinov: În ochi. Ochiul ăsta nu îl mai am. E doar o proteză.
Realizator: Şi, totuşi, nimic nu i-a abătut pe aceşti oameni de la drumul lor. Ba chiar s-au îndârjit şi înrăit.
Iuryi Kovaletz, activist: Jur pe osemintele patrioţilor care au murit pentru ţară că nu o să vă mai lăsăm să faceţi ce aţi făcut până acum!
Mihaylo Gavrilyuk, liderul acvitiştilor cazaci: Mai devreme sau mai târziu, se va umple paharul răbdării noastre. Şi, atunci, singura soluţie va fi să punem mâna pe arme şi să facem dreptate cu forţa. Nu va mai face nimeni o revoluţie. Când se va termina războiul, vinovaţii vor fi puşi la zid şi executaţi. Aşa cum aţi făcut voi în România. A fost un exemplu bun. Altfel, nu vor înţelege.
Realizator: Cam în acest stadiu i-a adus pe ucraineni jaful din bucata lor de Carpaţi. Iar aceştia sunt oameni care au reuşit să aibă, cât de cât, un dialog cu autorităţile lor. În urma presiunilor făcute, kazacii au obţinut, recent, adoptarea unei legi care interzice exportul de buştean, o primă victorie care ar putea duce la altele. În schimb, noi, românii, deşi ne luptăm de atâţia ani cu hoţii de lemn, nu am reuşit nici măcar să rănim superficial caracatiţa care ne distruge pădurile. Dimpotrivă, parcă ni se face în ciudă. După ancheta noastră de anul trecut, în care arătam legăturile de amiciţie între directorul Schweighofer, Karl Schmidt, şi consilierul Romsilva, Ciprian Pahonţu, acesta din urmă a fost promovat, chiar la şefia Regiei Naţionale a Pădurilor. Mai grav, activistul Agent Green, Gabriel Păun, care a strâns dovezi privind neregulile de la Schweighofer şi care a şi fost agresat la poarta fabricii din Sebeş, unde a ajuns urmărind un camion cu lemn ilegal, a dus toate probele sale la Ministerul Mediului, unde l-a aşteptat o surpriză.
Gabriel Păun: M-am dus două zile mai târziu la Ministerul Mediului, în audienţă la secretarul de stat pe păduri, doamna Erika Stanciu, şi i-am povestit ce am descoperit în teren. Ştiind că este în responsabilitatea Ministerului Mediului, şi a nimănui altcuiva, i-am arătat şi nişte filmări, şi reacţia a fost: "Nu mă interesează, nu este treaba ministerului, avem alte treburi".
Realizator: Aşa e, noi avem multe alte treburi. Şi, dacă tot suntem atât de ocupaţi, vin alţii să ne rezolve problemele. Acum câteva luni, un organism din Austria le-a suspendat celor de la Schweighofer un certificat care atesta, pe plan internaţional, că societatea face în România business curat ca lacrima. Dacă în final se va ajunge şi la retragerea definitivă a certificatului, efectul va fi ca de tsunami, spun activiştii.
Gabriel Păun: În momentul în care certificarea va fi retrasă, Holzindustrie Schweighofer şi alte companii care operează în acest stil îşi vor pierde toţi clienţii. Acesta va fi un semnal, în sfârşit, puternic că felul în care decurg problemele cu tăierile ilegale în România nu mai poate continua în acest fel.
Realizator: Aşa că toată speranţa românilor stă, ironic, în austrieci. Şi, poate, după ce rezolvă ei, vom vedea şi noi, în sfârşit, magnaţi de rumeguş în spatele gratiilor.
...
