O soluţie tipic dâmboviţeană pentru DUE DILIGENCE–ul Uniunii Europene

Publicat la: 25.02.2013| Comentarii|Fisiere atasate
 
O soluţie tipic dâmboviţeană pentru DUE DILIGENCE–ul Uniunii Europene

Modificarea HG 996/2008, o soluţie tipic dâmboviţeană pentru DUE DILIGENCE – ul Uniunii Europene, pe măsura (in)capacităţii Ministerului Mediului, Pădurilor şi Schimbărilor Climatice

Începând din anul 2008 Comisia Europeană, pornind de la rolul extrem de important pe care pădurile le au în protejarea mediului, a conservării biodiversităţii, a sechestrării carbonului şi a gazelor de seră şi a rolului economic major prin funcţiile de producţie de lemn şi de recreere, a pus pe agenda legislativă promovarea unui regulament care să asigure o diminuare a tăierilor ilegale. Dezbaterile şi procedurile în Comisie şi în Parlamentul European au făcut ca Regulamentul să fie aprobat abia în anul 2010, pe 20 octombrie, sub numărul 995/2010, privind obligaţiile operatorilor care introduc pentru prima dată lemnul sau produsele din lemn pe piaţă.

Este important de ştiut că autoritatea Uniunii Europene, a Parlamentului European, se manifestă prin două categorii de reglementări, şi anume Directivele şi Regulamentele. Pe când statele membre au obligaţia de a transpune Directivele în legislaţia naţională, ele intrând în vigoare în momentul transpunerii, în cazul Regulamentelor, intrarea lor în vigoare, în fiecare din ţările UE, este imediată şi fără transpunere în legislaţia naţională. De regulă legislativul european prevede o perioadă de graţie, în care regulamentul este deja în vigoare dar încă nu se aplică – în cazul acesta circa 2 ani şi jumătate. Pentru o aplicabilitate fără probleme a regulamentelor, în perioada de graţie, autorităţile naţionale sunt obligate să armonizeze legislaţia naţională pentru a evita contradicţiile dintre regulamente şi legislaţia naţională şi interpretabilitatea regulamentelor.

Astfel, se ştia, chiar şi în România, încă de la sfârşitul anului 2010, că începând din luna martie 2013, Regulamentul nr. 995/2010 se va aplica şi în ţara noastră odată cu toate celelalte 26 de ţări membre ale UE. Obişnuiţi cu procedurile de la noi – unde dacă administraţia nu era pregătită pentru aplicarea unei reglementări sau delăsarea unora nu putea depăşi zelul altora, mânaţi de cine ştie ce interese, avea ca rezultat neaplicarea reglementării sau se amâna ori de câte ori era nevoie – guvernanţii care s-au succedat începând de la această dată la putere nu au luat-o în serios. E interesant de trecut în revistă şi cine au fost aceşti guvernanţi nepăsători cu problemele pădurii şi care nu au făcut nimic în perioada de graţie de 2 ani şi jumătate:

  • 10.2010 – 05.04.2012 ministru Borbely Laszlo, a avut 1 an şi 6 luni,
  • 04.2012 –10.05.2012 ministru Korodi Attila, a avut la dispoziţie doar o lună fiind exonerat de responsabilitate,
  • 05.2012 – 21.12.2012 ministru Rovana Plumb,
  • 12.2012 – până acum ministru Rovana Plumb, adică în total 9 luni.

Bineînţeles responsabilitatea nu se poate atribui doar miniştrilor, în egală măsură rămân răspunzători şi cabinetele lor, cu tot cu consilierii pe păduri, secretarii de stat pe păduri şi directorii generali (sau directori generali adjuncţi) care aveau obligaţia de serviciu să conceapă strategia şi să pună în practică prevederile Regulamentului. Organizaţiile de profil au avertizat în mod continuu asupra trecerii perioadei de graţie, au apărut nenumărate apeluri la consultări au existat discuţii promovate în special de organizaţiile neguvernamentale, au apărut articole pe Forestry, dar se pare că degeaba.

Ne trezim astfel că înainte de expirarea termenului de graţie, cu circa două săptămâni, nu există nimic din ceea-ce trebuia să fie pregătit, nu există nicio strategie privind modul de aplicare a Due Diligence în România, care să corespundă prevederilor şi spiritului regulamentului, nu există nici o reglementare care să facă armonizarea legislaţiei naţionale actuale, de altminteri foarte stufoase. Asta pentru că e nevoie de o abordare sistemică şi nu de una punctuală, heirupistă, fiind necesare modificări aproape în toate actele normative care reglementează domeniul forestier, începând de la Codul Silvic şi până la Normele de aplicare a HG 996/2008. Modificări sunt necesare nu numai la reglementări forestiere, ci şi la reglementări privind alte domenii, de exemplu la autorizaţiile de funcţionare a firmelor– retragerea acestor autorizaţii este prevăzută expres printre sancţiunile propuse de Regulament.

În mod practic deja suferim consecinţele acestei stări dezastruoase, pentru că în lipsa unei concepţii elaborate din timp, bazate pe legislaţia forestieră armonizată cu prevederile Regulamentului, încercările de a se înfiinţa, prin consens între principalii actori ai domeniului forestier, o organizaţie naţională de monitorizare a Due Diligence, au eşuat. În aceste condiţii ar trebui ca toţi operatorii din piaţa românească a lemnului, într-o primă fază, să cumpere serviciile organizaţiilor de monitorizare din afara ţării, pentru că sistemul Due Diligence nu este nici măcar definit în legislaţia românească. Datoria autorităţii ar fi fost în acest caz clarificarea aspectelor de interpretare a Regulamentului, în condiţiile concrete ale legislaţiei româneşti.

Şi dacă proiectul de HG rămânea aşa cum dorea Ministerul, ar fi urmat fentarea UE, prin faptul că prin modificarea HG 996/2008 se dorea reducerea numărului de operatori care pun pe piaţă lemn sau produse de lemn, prin eliberarea obligatorie a avizelor de expediţie pentru materialul lemnos, în urma unui inventar însuşit de către un ocol silvic. Prin aceasta se dorea eludarea prevederilor Regulamentului şi reducerea artificială a numărului operatorilor de la câţiva zeci de mii la câteva sute. Nimic mai greşit, prin acest tertip ocolul silvic nu devenea operator pentru lemn, ci un agent economic care eliberează documente de transport. Definiţia pentru a furniza – prezentă în expresia introducerii pe piaţă – este de a procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziție servicii, contra plată, în baza unei înțelegeri prealabile, de a livra. Deci furnizor şi implicit operator poate fi doar proprietarul, pe numele căruia a fost întocmit APV-ul, cumpărătorul unui APV pe picior, importatorul de lemn sau al produselor din lemn.

Că nu a rămas aşa nu e meritul Ministerului, ci al societăţii civile care s-au opus vehement, căci Ocolul silvic poate fi operator, în sensul Regulamentului, doar în trei cazuri – atunci când este proprietarul pădurii, are contract de administrare sau a cumpărat lemnul pe picior de la proprietari, dar nu poate fi operatorul universal. Întreaga şmecherie nu valora nimic atâta vreme cât aducea doar complicaţii majore şi nu aducea nici un beneficiu. Pentru că nimeni să nu creadă că UE, prin Comisie, nu s-ar fi prins şi că nu ar fi urmat în cel mai scurt timp un infringement pe mediu cu riscul suspendării fondurilor europene POS Mediu şi pagube incomensurabile pentru industria lemnului, a mobilei sau a plăcilor, care ar avea produsele excluse de pe piaţa Uniunii Europene.

De asemenea soluţia de avarie a Ministerului nu rezolvă de nici un fel Due Diligence – ul care priveşte produsele din lemn necuprinse în HG 996/2008 – celuloza, hârtia, plăcile fibro-lemnoase, binalele, construcţiile prefabricate, etc. Acestea din punctul de vedere al HG – ului mai sus amintit, în ceea ce priveşte aplicarea Regulamentului – nu există. Nemaivorbind de faptul că metodologia de control a respectării Regulamentului, prevăzut a fi aprobat printr-un ordin de ministru, nu e nicăieri.

Implicaţiile Regulamentului la nivelul economiei sunt foarte mari şi aria de cuprindere este extrem de largă – de la micii proprietari de pădure la hipermarketuri (care şi ele pot deveni operatori prin comercializarea, de exemplu, de hârtie provenită din import din afara UE). Nu este clar dacă Ministerul este conştient de responsabilitatea sa, ca autoritate competentă şi de amploarea problemelor implicate de Regulament, dar lipsa de viziune este evidentă şi va avea efecte nebănuite pe termen scurt şi mediu.

La momentul actual organele de control, ca parte a autorităţii competente, nu au dreptul legal să verifice un hypermarket care este operator pentru hârtia importată, pentru că pur şi simplu nu au temei legal şi metodologie pentru asta. O altă întrebare pertinentă ar fi dacă Ministerul are în două săptămâni personal şi capacitatea organizatorică şi logistică să ţină evidenţa tuturor operatorilor conform Regulamentului, pe localităţi, produse sau volume, ţinând cont că cel puţin jumătate din operatori nu se regăsesc în sistemul SUMAL. Şi asta fără să vorbim de comercianţii (traderi) care au şi ei obligaţii conform regulamentului, de care Ministerul nici nu ştie cu două săptămâni înainte de aplicare, şi al căror număr este foarte mare.

Amenzile enorme propuse, de 15-30.000 de lei, fără o definire clară a contravenţiei de introducere a lemnului recoltat ilegal (termenul de recoltare fiind în contradicţie cu semnificaţia sa din Codul Silvic, unde are un sens de tăiere legală), dau posibilitate la interpretări personale, la arbitrariu sau abuzuri din partea organelor de control. Lipsa definirii sistemelor Due Diligence proprii, pe baza unor criterii clare şi prin termeni uzuali din legislaţia românească de profil fac practic imposibilă respectarea ei sau luarea unei decizii corecte şi care să stea în picioare în faţa justiţiei cu ocazia stabilirii unei contravenţii. Nepotrivirea sistemelor Due Diligence ale organismelor de monitorizare din afara ţării cu condiţiile din România şi lipsa organizaţiilor de monitorizare naţionale vor obliga operatorii să încerce dezvoltarea de sisteme proprii cu multiplele dezavantaje amintite mai înainte şi la pierderea sensului şi eficienţei Regulamentului.

Dictonul conform căreia o decizie greşită, dar luată la timp este mai bună decât o decizie bună luată prea târziu, în cazul acesta nu se aplică. O decizie greşită, şi anume modificarea HG 996/2008 după ureche, fără a avea o viziune de ansamblu asupra tuturor măsurilor, modificărilor sau procedurilor legislative necesare pentru aplicarea Regulamentului, ar crea confuzie, ar compromite credibilitatea ţării pe această temă şi ar putea aduce prejudicii economico-financiare uriaşe antreprenorilor locali.

Concluzia – prin prisma inacţiunii, neprofesionalismului şi lipsei de viziune a Ministerului Mediului, Pădurilor şi Schimbărilor Climatice: România nu va putea aplica Regulamentul 995/2010, începând cu data de 03 martie 2013, în conformitate cu spiritul şi litera regulamentului pentru a reduce tăierile ilegale. Dacă legislaţia şi punerea sa în aplicare de către autorităţi nu va fi conformă cu Regulamentul perspectiva infringement-ului nu este deloc îndepărtată, iar dacă operatorii sau comercianţii vor greşi (chiar fără vină) vor risca amenzi usturătore şi expulzarea produselor din spaţiul UE. Ceea ce este foarte probabil după cum arată lucrurile la acest moment.

Soluţia? – regândirea aplicării Regulamentului de la A la Z, bazat pe o viziune de ansamblu, cu legislaţie integrată şi, pentru celeritate, trecută printr-o ordonanţă de urgenţă.

FEDERAŢIA PROPRIETARILOR DE PĂDURI ŞI PĂŞUNI DIN ROMÂNIA – NOSTRA SILVA

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top