Cerere de reexaminare a legii vanatorii

DOMNULUI KLAUS IOHANNIS, PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI

“omul a fost prima dată vânător şi apoi agricultor şi în final a devenit şi politician” – un deputat la tribuna Camerei – 25.02.2015

“un vânător poate să meargă în poligon să tragă cu arma: acesta este aspectul sportiv. Restul, ceea ce practică în pădure, este controlul biodiversităţii” – alt deputat, tot la tribuna Camerei – 25.02.2015

STIMATE DOMNULE PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI,

Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România – NOSTRA SILVA, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, cu respect vă roagă să solicitaţi Parlamentului:

REEXAMINAREA LEGII PRIVIND MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA LEGII VÂNĂTORII ŞI A PROTECŢIEI FONDULUI CINEGETIC

adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 februarie 2015.

Pentru a adopta această soluţie vă rugăm să aveţi în vedere cel puţin următoarele argumente:

A.

Modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, astfel cum a fost adotată de Camera Deputaţilor cu o largă majoritate (303 voturi pentru, 11 voturi împotrivă):

• I. este contrară jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte raportul dintre dreptul de vânătoare şi dreptul de proprietate;
• II. este contrară jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie;
• III. nu transpune în dreptul intern directivele europene în materie:
  • a) Directiva Habitate, 92/43/EEC;
  • b) Directiva arme de foc, 91/477/ECC;
  • c) Regulamentul arme de foc, (EU) nr. 258/2012;
  • d) Regulamentul Comisiei (EU), nr. 185/2010 din 4 martie 2010;
  • e) Regulamentul animalelor de companie, (EC) nr. 998/2003;
  • f) Regulamentul de igienă a alimentaţiei – Regulamentul Consiliului (EC) nr. 852/2004, Regulamentul Consiliului (EC) nr. 853/2004 şi Regulamentul Consiliului (EC) nr. 854/2004;
  • g) Regulamentul sub-produselor de origine animală, (EC) nr. 1069/2009, şi Regulamentul de aplicare al Comisiei (EU) nr. 142/2011;
  • h) Regulamentul UE cu privire la comerţul de specii sălbatice – Regulamentul Consiliului (EC) nr. 338/97 Regulamentul de Aplicare al Comisiei (EC) nr. 865/2006 – acte care transpun la nivel european prevederi ale Convenției privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție de faună şi floră sălbatică (CITES);
  • i) Regulamentul capcane, (EEC) nr. 3254/91.
• IV. încalcă drepturile fundamentale garantate de Constituţia României – art. 44 – dreptul de proprietate privată, art. 29 – libertatea conştiinţei, precum şi dreptul la protecţia bunurilor – art. 1 la Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului

Noua reglementare a vânătorii:

• goleşte de conţinut noţiunea de proprietate privată asupra terenurilor forestiere şi agricole şi
• obligă proprietarii, care din motive de conştiinţă se opun activităţilor de vânătoare, să permită accesul vânătorilor pe terenurile lor proprietate privată.

În vechea reglementare, art. 4 alin. (1) stabilea că “nimeni nu are dreptul de a vâna pe terenul proprietatea altuia fără a avea asupra sa autorizaţia de vânătoare, care dovedeşte, în condiţiile prezentei legi, consimţământul proprietarului, al asociaţiei de proprietari sau al celui mandatat de aceştia în acest scop”.

După votul din 25.02.2015, art. 4 alin. (1) se transformă: “nimeni nu are dreptul de a vâna pe terenul proprietatea altuia fără a avea asupra sa autorizaţia de vânătoare, care acordă un drept de servitute vânătorului, în condiţiile prezentei legi, la vânatul localizat pe respectiva proprietate”.

Deputaţii instituie o PREMIERĂ ÎN ISTORIA DREPTULUI CIVIL ROMÂN ŞI EUROPEAN: DREPTUL DE SERVITUTE AL VÂNĂTORULUI ASUPRA VÂNATULUI.

Potrivit actualului Cod civil (art. 755 şi următoarele), servitutatea este o sarcină care greveazĂ un IMOBIL pentru uzul sau utilitatea IMOBILULUI unui alt proprietar.

Dreptul real de servitute nu poate să privească un bun mobil, teză introdusă de Camera Deputaţilor în modificările aduse legii vânătorii.

Termenul contractului de gestiune devine 16 ani [art. 9 alin. 1], iar actualilor gestionari ai fondurilor de vânătoare li se stabileşte un drept de încredinţare directă a fondurilor administrate în prezent.

Proprietarilor de păduri şi păşuni li se stabilesc noi obligaţii:

• să permită amplasarea gratuită a instalaţiilor vânătoreşti temporare [art. 15 alin. (72)];
• să ia măsurile prevăzute de lege pentru protecţia faunei cinegetice şi a mediului său de viaţă [art. 15 alin. (8)];
• să nu deranjeze exemplarele de faună nici măcar în scopul fotografierii sau filmării.

Desigur, pentru deputaţii României, jurisprudenţa CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI este “nepotrivită”, reprezentând “reguli care nu sunt proprii”.

În hotărârea Chassagnou şi alţii c. Franţei din 29 aprilie 1999 (nr. 25088/94, 28331/95 şi 28443/95) CEDO a constatat că, în condiţiile în care reclamanţii nu doreau să participe la vânătoare, erau nevoiţi să suporte prezenţa pe terenurile lor a unei mulţimi de vânători şi câini, fapt ce constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate asupra terenului, care presupune şi dreptul de a-l folosi în mod liber.

Deciziile Baudinière şi Vauzelle contra Franţei din 6 decembrie 2007 (nr. 25708/03 şi 25719/03), Piippo contra Suediei (70518/01, 21 martie 2006) şi Nilsson contra Suediei (11811/05, 26 februarie 2008), precum şi hotărârile Schneider contra Luxemburg (nr. 2113/04, 10 iulie 2007, paragrafele 51 şi 82) şi Herrmann contra Germaniei [GC] (nr. 9300/07, 26 iunie 2012, paragraful 93), reprezintă noi cazuri de aplicare a jurisprudenţei stabilite prin hotărârea din cauza Chassagnou şi alţii c. Franţei, confirmând temelia unei poziţii constante a instanţei europene cu privire la problema respectului opţiunii de conştiinţă a proprietarilor funciari care se opun activităţii de vânătoare.

Deputaţii din Parlamentul României nu au ţinut cont nici de jurisprudenţa CURŢII EUROPENE DE JUSTIŢIE, sens în care poate să fie observată noua reglementare prin raportare la cazurile: C-247/85, C-252/85, C-262/85, C-412/85, C-57/89, C-157/89, C-355/90, C-435/92, C-44/95, C-118/94, C-3/96, C-10/96, C-166/97, C-96/98, C-371/98, C-374/9, C-38/9, C-67/9, C-71/9, C-220/99, C-103/00, C-117/00, C-415/01, C-127/02, C-182/02, C-209/02, C-98/03, C-117/03, C-6/04.

B.

Vă rugăm să observaţi şi un SCURT STUDIU AL RELAŢIEI DINTRE PROPRIETARII FUNCIARI ŞI VÂNĂTORI ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

B.1. Austria

Fiecare land din Austria are propriul sistem legislativ in privinta vanatorii.

Dreptul de vanatoare apartine proprietarului de teren, fara exceptie, insa prin aceasta proprietarul nu este abilitat in mod automat sa il si exercite. Proprietarul poate si sa isi exercite direct dreptul de vanatoare daca suprafata pe care o are in proprietate depaseste 115 hectare (300 in unele landuri). Terenurile proprietarilor care nu-si pot exercita singuri dreptul de vanatoare formeaza “teritorile de vanatoare asociate” care sunt inchiriate unor persoane autorizate care preiau drepturile si obligatiile ce decurg din dreptul de vanatoare.

Teritorile de vantoare pot fi inchiriate de vanatori individuali. Mai multi vanatori se pot asocia intr-o asociatie de vanatoare, al carei scop este inchirierea unor terenuri de vanatoare. Chiriasul trebuie sa detina un permis valid de vanatoare si sa fi avut, in ultimii trei ani, un permis austriac de vanatoare.

Managementul fondurilor de vanatoare are drept obiectiv mentinerea varietatii si sanatatii vanatului, avandu-se in vedere si interesele padurii. In Austria vanatul este res nullius: nu apartine nimanui, fiind considerat o parte a terenului pe care se afla. Doar pesoana indreptatita sa vaneze pe acel teritoriu poate sa si-l aproprieze: odata vanat sau capturat devine proprietate personala a vanatorului autorizat.

B.2. Danemarca

Dreptul de vânătoare aparţine proprietarilor de terenuri şi poate fi închiriat unor terţe persoane pe o perioadă de maxim 30 de ani. Închirierea drepturilor de vânătoare pentru păsările de apă se poate face pe un termen de cel puţin un an.

Asociaţia Vânătorilor Danezi (aproximativ 93.000 membri, organizaţi în 900 de cluburi de vânătoare) are drept obiective apărarea intereselor vânătorilor danezi şi promovarea reputaţiei vânătorilor în general.

Cetăţenii străini pot vâna în Danemarca dacă au dreptul să vâneze în ţările lor de origine. Un permis străin de vânătoare poate fi convertit într-un permis danez de vânătoare (cererea trebuie să fie depusă cu două săptămâni înainte de data vânătorii). Taxa anuală plătită de vânători este de 56 Euro, sumă în care este inclusă şi asigurarea.

B.3. Estonia

Dreptul de vânătoare aparţine proprietarului terenului de vânătoare.

B.4. Finlanda

Drepturile de vânătoare aparţin proprietarului terenului. Proprietarul terenului poate să închirieze dreptul de vânătoare corespunzător proprietăţii sale unei terţe persoane. Vânătorii îşi înfiinţează asociaţii (cluburi de vânătoare) şi închiriază suprafeţe pentru vânătoare şi pentru managementul vânatului. În prezent există peste 4.500 asociaţii de vânătoare în Finlanda, care închiriază suprafeţe între 2000 şi 10000 hectare. Asociaţiile de vânătoare rezolvă problemele referitoare la vânătoare şi la managementul vânatului, sub supravegherea celui care deţine drepturile de vânătoare.

Vânătoarea pe terenurile statului este reglementată în mod distinct. Drepturile de vânătoare pentru proprietăţile mai mici sunt închiriate, de obicei, asociaţiilor locale de vânătoare, în timp ce vânătoarea pe suprafeţe mai mari este supusă unui sistem de licenţă. Sunt aplicate cote regionale care limitează numărul permiselor eliberate. Tarifele sunt stabilite de cei care deţin drepturile de vânătoare.

Deţinătorul dreptului de vânătoare se ocupă cu managementul vânatului, cu consimţământul proprietarului terenului. Obiectivul este menţinerea unui vânat viguros şi sănătos (de menţionat că asociaţile de vânători au construit peste 70.000 de hrănitori pentru animale, în care se distribuie anual peste 9 milioane kilograme de rădăcini, cereale şi fân; peste 125.000 de cuiburi pentru păsări).

B.5. Germania

Dreptul de vânătoare aparţine proprietarului terenului. Teritoriile private de vânătoare (Eigenjagdbezirke) trebuie să aibă o suprafaţă mai mare de 75 hectare (pentru un singur proprietar), iar teritoriile comune de vânătoare (gemeinschaftliche Jagdbezirke) 150 hectare pentru mai mulţi proprietari care îşi unesc terenurile. Acestea sunt suprafeţe minime, care pot fi mărite prin acordul proprietarilor. Într-un teren de vânătoare privat dreptul de vânătoare aparţine proprietarului terenului, dacă deţine un permis de vânătoare valid şi dacă suprafaţa proprietăţii depăşeşte 75 hectare compacte. Dreptul de vânătoare în cazul proprietăţilor mai mici de 75 hectare aparţine unei „cooperative de vânătoare” – asociaţia proprietarilor de terenuri. Ca regulă generală, asociaţiile proprietarilor închiriază drepturile de vânătoare.

B.6. Irlanda

Dreptul de vânătoare aparţine proprietarului terenului. Vânătoarea cu câini trebuie să fie aprobată de proprietarii terenurilor sau de fermieri. Drepturile de vânătoare, sunt exercitate, de regulă, de cluburi locale de vânătoare. Marii proprietari funciari îşi reţin drepturile de vânătoare.

Cluburile de vânătoare îşi stabilesc zone în care nu se vânează (79% din cluburi îşi stabilesc cel puţin un astfel de sanctuar).

B.7. Norvegia

Proprietarii terenurilor au dreptul de vânătoare la sol şi dreptul de a monta capcane pentru vânat. Proprietarii privaţi pot să închirieze drepturile lor de vânătoare. Sistemul care şi-a demonstrat viabilitatea este închirierea drepturilor de către asociaţii locale de proprietari. Dreptul de vânătoare pentru anumite suprafeţe poate fi închiriat în mod exclusiv pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, dar este o metodă mai costisitoare decât obţinerea unor permise de vânătoare obişnuite. Proprietarii pot aduna ouăle anumitor specii de păsări.

B.8. Franţa

Dreptul de vânătoare aparţine proprietarului terenului. Nimeni nu are posibilitatea de a vâna pe un anumit teritoriu fără a avea acordul proprietarului sau a celui care deţine dreptul de vânătoare. Persoanele care încalcă această prevedere sunt amendate cu 3.800 Euro, iar în anumite condiţii această faptă este considerată infracţiune şi se pedepseşte cu trei luni închisoare.

B.9. Anglia

Potrivit art. 3 din „Hunting Act” (22 aprilie 2002) dreptul de vânătoare este definit ca dreptul proprietarului unui teren de a stabili condiţiile pentru organizarea vânătorii, de a vâna şi de a interzice vânătoarea pe terenul care îi aparţine, în conformitate cu procedura şi în condiţiile stabilite de lege.

CONCLUZIONÂND:

• în marea majoritate a sistemelor naţionale dreptul de vânătoare este legat de dreptul de proprietate;
• vânătoarea înseamnă câştigarea accesului legal pe teritoriul unui proprietar, în cele mai multe cazuri prin plata unei chirii către proprietarul terenului;
• anual vânătorii europeni cheltuie 1481 milioane Euro numai pentru plata drepturilor de vânătoare.

C.

Vă rugăm să observaţi şi “argumentele” deputaţilor pentru acest nou act normativ:

• secretarul de stat pentru păduri, domnul Dan Popescu, care a considerat că:
  • “forma care va fi adoptată va conduce la o protecţie eficientă şi reală a faunei cinegetice”;
  • domnul Kelemen Atilla-Béla-László, deputat UDMR: “multe specii de vânat există astăzi numai datorită protecţiei date de vânători, fiindcă vânătorul este un principal factor de protejare a vânatului”; “cine crede că vânătoarea este numai actul de împuşcare a vănatului, după unii care folosesc un termen, ucidere, se înşeală amarnic (…) vânătoarea înseamnă foşnet de pădure şi goana după vânat, dar mai mult foşnet de pădure”;
  • este o lege “a convieţuirii tagmei vânătorilor cu cei care nu sunt vânători, aici mă refer că această lege apăsat vorbeşte şi de interesul proprietarilor” (?!?);
• domnul Bogdan Niculescu Duvăz, deputat PSD:
  • vânătoarea “este o parte a culturii unui popor”;
  • “îmi pare rău că nu sunt în uniforma [de vânător] să vorbesc de la această tribună”;
  • “este oarecum nepotrivit să luăm şi să aplicăm o sumă de directive europene emise de ţări care nu mai au vânat (…) şi care impun anumite reguli care nu sunt proprii”;
• domnul Daea Petre, deputat PSD:
  • “interesul şi pasiunea au prins grai juridic, aducând în plen un act normativ echilibrat, bine construit”;
• alţi doi deputaţi PSD au afirmat:
  • “omul a fost prima dată vânător şi apoi agricultor şi în final a devenit şi politician”;
  • “un vânător poate să meargă în poligon să tragă cu arma: acesta este aspectul sportiv – restul, ceea ce practică în pădure, este controlul biodiversităţii”.

Vizionarea dezbaterilor la votul final asupra acestui proiect de lege se poate face la adresele:

• https://www.youtube.com/watch?v=pAXe8gShBUg
• https://www.nostrasilva.ro/media/legea-vanatorii-dezbateri-si-votul-final/

Ne punem întrebarea legitimă: câţi vânători sunt printre cei 303 deputaţi care au votat modificarea Legii vânătorii?

Cu deosebită consideraţie,
FEDERAŢIA PROPRIETARILOR DE PĂDURI ŞI PĂŞUNI DIN ROMÂNIA – NOSTRA SILVA

• 

  Bogdan Ioan Tudor Todoran

  Presedinte
  004 0743 553 569, bogdan@nostrasilva.ro

• 

  Istvan Töke

  Presedinte executiv
  004 0744 372 595, istvan@nostrasilva.ro

• 

  Catalin Constantin Tobescu

  Vicepresedinte
  004 0758 979 531, catalin@nostrasilva.ro